"nu sunt inca in stare, asa cum o cere porunca delfica, sa ma cunosc pe mine insumi. Nestiutor deci in ce ma priveste, as fi de rasul lumii sa incep a"nu sunt inca in stare, asa cum o cere porunca delfica, sa ma cunosc pe mine insumi. Nestiutor deci in ce ma priveste, as fi de rasul lumii sa incep a cauta intelesul celor straine de mine."...more
"Pana la urma, stam prea putin pe aici ca sa fim niste oameni de rahat.""Pana la urma, stam prea putin pe aici ca sa fim niste oameni de rahat."...more
"As I sit beside you and talk to you now, I'm terrified even to think about the future, because future is once again loneliness, once again this stagn"As I sit beside you and talk to you now, I'm terrified even to think about the future, because future is once again loneliness, once again this stagnant, useless life; and what will there be for me to dream about when I have already been so happy in real life beside you!"...more
"Nu suntem speciali. Dar nici nu suntem rahat sau gunoi. Pur si simplu existam. Pur si simplu existam, si ceea ce se-ntampla se-ntampla pur si simplu.""Nu suntem speciali. Dar nici nu suntem rahat sau gunoi. Pur si simplu existam. Pur si simplu existam, si ceea ce se-ntampla se-ntampla pur si simplu."...more
Nu credeam ca de la Nichita Stanescu voi afla ca cea mai buna definitie a omului in fata unui martian ar fi: "Omul este propria sa abstractiune." Si peNu credeam ca de la Nichita Stanescu voi afla ca cea mai buna definitie a omului in fata unui martian ar fi: "Omul este propria sa abstractiune." Si pe cat de simplu ar suna, suntem abstracti, ne nastem intr-un spatiu-timp in care mai mult ne mangaie gandul ca suntem degeaba decat ca, uite, am facut inca un avans in stiinta, ca un fel de "am largit si mai mult sfera necunoscutului si imi iau toate meritele pentru asta". Preferam absurdul, precum un steag alb ridicat in fata unei aparente "infrangeri" in fata misterului. "Despartirea de absurd coincide cu revelatia mortii.", scria Stanescu in "Temporara suprimare a absurdului." Presimt ca Nichita Stanescu nu e un scriitor care va atinge posteritatea clasicismului intr-o scurta perioada. Nichita Stanescu e un autor care scrie despre viitor, care ramane o "respirare" in fata conditiei omului de a fi om, un timp palpabil, un timp fara necesitatea unor scurtaturi: "Timpul e numele ritual dat distantelor." Nichita Stanescu m-a facut sa zambesc. E inca un autor pentru care as fi adorat sa ma nasc in secolul al XX-lea. Un om care probabil ar fi strambat din nas daca i-as fi aratat vreo poezie de-a mea, but all for the best. Si cica se spune ca generatiile noi nu stiu sa aprecieze generatiile vechi....more
**spoiler alert** "Acuma plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa**spoiler alert** "Acuma plutesc intre viata si moarte, intre cer si pamant, ca omul care si-a taiat craca de sub picioare si asteapta sa cada fara sa stie baremi unde va cadea..." Vreau sa-mi imaginez ca Apostol Bologa si-a gasit in final linistea, ca s-a resfrant dincolo de palpabilitatea unei vieti, pe care nu o putea gasi, decat prin iubirea unei noi, "adevarate", existente. "Fericirea e totdeauna iubire", marturisea Bologa intr-o insolenta fata de zadarnicia un razboi expatriat. Liviu Rebreanu nu a scris un jurnal al unei suferinte familiale, suferinta a nedreptatilor prin care a fost supus fratele sau. Rebreanu a impachetat o pagina de istorie cu lumini si umbre, cu si despre patimile artificiale nascute din razboi, respectiv cu suspinul tuturor militarilor, acela ca, in final, nu nationalitatea devine conditie umana primordiala, ci faptul de a fi om, de a trai ca om....more
Loading...
