pitic
Etimologie
Din slavă (veche) pitikŭ.
Pronunție
- AFI: /pi'tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului pitic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pitic | pitici |
| Articulat | piticul | piticii |
| Genitiv-Dativ | piticului | piticilor |
| Vocativ | piticule | piticilor |
- individ care aparține unor populații din Africa centrală, cu statura mult inferioară celei mijlocii, pigmeu; persoană a cărei statură este (foarte) mică, datorită unor tulburări endocrine, unor carențe alimentare etc.; (p.gener.) persoană de statură (foarte) mică.
- (în basme) personaj fantastic, mic de statură, caracterizat prin vioiciune și istețime.
- (fig.) om lipsit de calități, de merite, de valoare; pigmeu.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului pitic | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | pitic | pitici |
| Feminin | pitică | pitice |
| Neutru | pitic | pitice |
- (despre oameni și animale) de statură foarte mică, scund, mic.
- (despre plante) care aparține unei specii scunde, puțin înalte; (p.ext.) nedezvoltat, pipernicit, chircit.
- (ca determinativ, urmând după un nume de plantă sau de animal, indică specii sau rase ale acestora)
- Mere pitice
- (despre obiecte) de dimensiuni reduse; mic, minuscul.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză (jeux) pythiques.
Adjectiv
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online