ferret

(English)

Din engleza medie furet, ferret, care provine din anglo-normandă firet, furet, formă diminutivă a lui fuiron din franceza veche < latină târzie furo („pisică; jefuitor, tâlhar”), din fur („hoț”).

• AFI: /'fɛrɪt/

ferret, pl. ferrets

1. (zool.) nevăstuică
2. (zool.) dihorul cu labe negre
3. (fig.) (om) scotocitor, copoi

• 2: (zool.) black-footed ferret

• ferreter
• ferrety

1. a vâna cu nevăstuici
2. (urmărit de out) a da de urmă, a căuta să afle, a descoperi

• 2: uncover

• polecat
• weasel

Din italiană fioretto.

ferret, pl. ferrets

1. (înv.) bandă sau fâșie de mătase sau de bumbac, folosită pentru a lega documente

• Dictionary.com
• Wiktionary