farfurie
Etimologie
Din turcă farfuri < de origine persană. Confer neogreacă φαρφουρί (farfourí).
Pronunție
- AFI: /far.fu'ri.je/
Substantiv
| Declinarea substantivului farfurie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | farfurie | farfurii |
| Articulat | farfuria | farfuriile |
| Genitiv-Dativ | farfuriei | farfuriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- obiect de faianță, de porțelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puțin ridicate și cu fundul plat sau adâncit, în care se servește mâncarea.
- Mănâncă din aceeași farfurie amândoi.
- conținutul unui asemenea vas.
- O farfurie de supă.
- (înv.) porțelan.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
vas (de faianță, de porțelan etc.) de formă rotundă în care se servește mâncarea
|
|