De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Diavolul
Etimologie
Din latină diabolus < greacă διάβολος (diábolos). Probabil prin slavă (veche) диꙗволъ (dijavolŭ).
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
diavol
|
| m.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
diavol
|
diavoli
|
| Articulat
|
diavolul
|
diavolii
|
| Genitiv-Dativ
|
diavolului
|
diavolilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău.
- (fig.) nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
dușman principal al lui Dumnezeu și al omenirii
|
|
|
- irlandeză: diabhal (Gaeilge) m.
- islandeză: djöfull (íslenska)
- italiană: diavolo (italiano) m.
- japoneză: 悪魔 (日本語) (あくま, akuma)
- latină: diabolus (Latina) m.
- letonă: velns (latviešu) m.
- lituaniană: velnias (lietuvių) m.
- macedoneană: ѓавол (македонски) (ǵávol) m., враг (македонски) (vrag) m.
- maghiară: ördög (magyar)
- malteză: xitan (Malti) m.
- norvegiană: djevel (norsk)
- neerlandeză: duivel (Nederlands) m.
- papamiento: diabel (Papiamentu), djabel (Papiamentu), djablo (Papiamentu)
- poloneză: diabeł (polski) m.
- portugheză: diabo (português) m.
- retoromană: diavel (rumantsch) m.
- rusă: чёрт (русский) (čort) m., дьявол (русский) (d’jávol) m., бес (русский) (bes) m., сатана (русский) (sataná) f. (Satana), шайтан (русский) (šajtán) m. (în special folosit de câtre musulmani)
- sârbă: ђаво (српски / srpski) (đavo) m.
- slovacă: diabol (slovenčina) m.
- slovenă: hudič (slovenščina) m.
- spaniolă: diablo (español) m.
- suedeză: djävul (svenska) c.
- turcă: şeytan (Türkçe), iblis (Türkçe)
- vietnameză: ma (Tiếng Việt), quỷ (Tiếng Việt), ma quỷ (Tiếng Việt)
|
Referințe
