contura
Etimologie
Din contur.
Pronunție
- AFI: /kon.tu'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) contura | |
| Infinitiv | a (se) contura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) conturez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) contureze |
| Participiu | conturat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a schița, a trasa conturul unui obiect.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) închega în forme precise; a (se) preciza.
- Rochia îi conturează corpul.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a trasa conturul unui obiect
|