carilon
Etimologie
Din franceză carillon.
Pronunție
- AFI: /ka.ri.ˈlon/
Substantiv
| Declinarea substantivului carilon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carilon | carilonuri |
| Articulat | carilonul | carilonurile |
| Genitiv-Dativ | carilonului | carilonurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- instrument muzical de percuție la care se pot executa melodii cu ajutorul unor clopote sau al unor lame acordate la anumite tonuri.
- orologiu din turnul unor catedrale alcătuit dintr-un grup de clopote.
- piesă scrisă pentru un astfel de instrument.
Traduceri
instrument de percuție