Erde
(Deutsch)
Etimologie
Din germană veche de sus erda < proto-germanică *erþō. Înrudit cu neerlandeză aarde, friziană (de vest) ierde, engleză earth, daneză jord, suedeză jord și gotică 𐌰𐌹𐍂𐌸𐌰 (airþa).
Pronunție
- AFI: /ˈeːɐ̯də/
Substantiv
| Declinarea substantivului die Erde | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | die Erde | die Erden |
| Acuzativ | die Erde | die Erden |
| Dativ | der Erde(n) | den Erden |
| Genitiv | der Erde | der Erden |
- (spec.) sol, pământ
- Er fiel auf die Erde.
- (fiz., geol.) pământ
- Sie nahm eine Handvoll Erde.
- (astron.) Terra, Pământ
- (el.) legătură la pământ (la linii electrice)
- (numai la sg.) (pământ) uscat
- (rel.) lumea pământească
Sinonime
- 1: Boden, Erdboden, Grund, Untergrund
- 2: (fiz., geol.) Ackerboden, Erdreich, Humus, Mutterboden
- 3: (astron.) Blauer Planet, Erdball, Gaia, Globus, Terra, Welt
- 4: (el.) Erdleitung
- 5: Festland, Land
- 6: (rel.) Diesseits
Antonime
- 1: Himmel, Luft
- 2: (geogr.) Stein, Unland, Wasser
- 3: (astron.) Mond, Sonne, Stern
- 5: (geogr.) Meer, Ozean, Wasser
- 6: (rel.) Himmel, Jenseits
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse