Sari la conținut

Ulric al II-lea de Carniola

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ulric al II-lea
Conte de Weimar-Orlamünde
Date personale
Născut1064 Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiUlric I de Carniola
Sofia de Ungaria[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriPoppo al II-lea de Carniola
Eilika de Saxonia
Wulfhilda de Saxonia
Richardis de Carniola[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAdelaida de Turingia[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiemargraf Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titlurimargraf
Familie nobiliarăOrlamünde[*][[Orlamünde (family)|​]]

Ulric al II-lea (în germană Ulrich, numit, de asemenea, Odalric, Oudalricus sau Udalrich; d. 13 mai 1112) aparținând Casei de Weimar-Orlamünde, a fost margraf de Istria între 1098 și c. 1107 și de Carniola de la 1098 până la moarte.[1]

Ulric a fost al doilea fiu al lui Ulric I de Carniola și de Istria, și al soției sale, Sofia, fiica regelui Bela I al Ungariei, având astfel sânge regal.

În 1067 Ulric a devenit conte de Weimar-Orlamünde pe când era încă un copil. El a moștenit ambele mărci stăpânite de tatăl său (Carniola și Istria) la moartea fratelui său, Poppo al II-lea din 1098 care nu avea urmași de sex masculin. Ulric a fost însă privat de stăpânirea Istriei în jurul anului 1107, posesiunea revenindu-i lui Engelbert al II-lea de Sponheim, al cărui tată îl precedase pe fratele lui Ulric la cârmuirea Mărcii de Istria. Ulric a fost descris ca de Saxonie principus.

Ulric a fost căsătorit cu Adelaida (n.c. 1090 – d. 1146), o fiică a contelui Ludovic al II-lea de Turingia.[2] Soția nu i-a dăruit urmași și de aceea a fost repudiată. Deoarece Ulric nu a avut urmași pe linie masculină, familia conților de Weimar-Orlamünde s-a stins. Împăratul Henric al V-lea s-a străduit zadarnic să-și însușească alodiile acestei familii, care au fost preluate de Siegfried de Ballenstedt, văduv al sorei lui Ulric, Adelaida de Weimar-Orlamünde, fiind moștenite după moartea acestuia în 1112 de descendenții săi din Casa de Ascania.

Nepoata lui Ulric, Sofia, fiica margrafului Poppo al II-lea, a transmis posesiunile din Istria și Carniola soțului ei, contele Berthold al II-lea de Andechs. Fiul lor, Berthold al III-lea, a devenit margraf de Istria și Carniola în 1173, fiind strămoșul ducilor de Merania.

  1. ^ „Ulrich II von Weimar” (în germana). www.manfred-hiebl.de. Accesat în . 
  2. ^ „Adelheid von Thüringen” (în germana). www.manfred-hiebl.de. Accesat în .