Naxos

Coordonate: 37°05′00″N 25°28′00″E ({{PAGENAME}}) / 37.083333333333°N 25.466666666667°E
Naxos
— insulă —

Naxos (Grecia) Poziția geografică în Grecia

Țară	Grecia
Administrație descentralizată[*]	Administrația descentralizată a Mării Egee⁠[*]
Periferie[*]	Egeea de Sud
Unitate regională[*]	Perifereiaki Enόtita Naxou[*]
Comună[*]	Dimos Naxou kai Mikron Kykladon[*]

Suprafață
- Total	429,785 km²
Altitudine	1.003 m.d.m.

Populație (2011)
- Total	17.930 locuitori

Fus orar	UTC+2

Prezență online
site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation

Poziția localității Naxos Poziția localității Naxos
Modifică date / text

Naxos (greacă: Νάξος) este o insulă grecească, cea mai mare insulă (429 km2), din grupul de insule Ciclade din Marea Egee. Acesta a fost centrul Civilizației Cicladice arhaice.

Insula cuprinde două municipii Naxos și Drymalia. Cel mai mare oraș și capitala insulei este Chora sau Naxos, cu 6533 de locuitori, conform recensământului din 2001. Principalele sate sunt Filoti, Apiranthos, Vívlos, Agios Arsenie, Koronos și Glinado.

Economia

Turism

Naxos este o destinație turistică populară, cu multe ruine. Ea are o serie de plaje, cum ar fi cele de la Agia Anna, Agios Prokopios, Alikos, Kastraki, Mikri Vigla, Plaka, și Agios Georgios, cele mai multe dintre ele în apropierea orașului. Ca și alte insule cicladice, Naxos este considerată o zonă cu vânt, perfectă pentru windsurfing și kitesurfing. Există șapte cluburi sportive pe insulă care oferă practicarea acestor activități, precum și a altor sporturi nautice.

Agricultura

Naxos este insula cea mai fertila a Cicladelor. Ea are o bună aprovizionare cu apă într-o regiune în care apa este de obicei inadecvată agriculturii. Muntele Zeus (1003 de metri), este cel mai înalt vârf din Ciclade, acaparând nori, permițând un mai mare nivel de precipitații. Acest lucru a făcut agricultură un sector economic important, cu diverse legume și culturi de fructe, precum și creșterea vitelor, făcând Naxosul una dintre cele mai eficiente insule din Ciclade. Naxos este, de asemenea, cunoscut în Grecia pentru brânza "Arseniko Naxou", producția sa de cartofi și Kitron, băutură spirtoasă obținută din frunze și fructe de chitru.

Miticul Naxos

Potrivit mitologiei grecesti, tânărul Zeus a fost crescut într-o peșteră de pe Muntele Zas ("Zas", care înseamnă "Zeus"). Una dintre legende spune că în epoca eroică, înainte de războiul troian, Tezeu a abandonat-o pe prințesa Ariadna din Creta pe insula aceasta după ce ea l-a ajutat să îl ucidă pe Minotaur și a scăpat din labirint. Dionysos (zeul vinului, festivități și a energiei primordiale a vieții), care a fost protector al insulei, s-a întâlnit cu Ariadna și s-a îndrăgostit de ea. Mitul Ariadnei este, de asemenea, amintit în opera lui Richard Strauss Ariadne auf Naxos (Ariadna pe Naxos).

Istoric

Civilizația Cicladică

Peștera Zas, locuită în epoca neolitică, conținea obiecte de piatră din Melos și obiecte din cupru, incluzând un pumnal și o folie de aur. Prezența aurului și a altor obiecte din peșteră indică cercetătorilor statutul locuitorilor acesteia.^[1]

Perioada clasică

În secolele VIII-VII î.Hr., Naxos domina comerțul din Ciclade. Naxos a fost primul oraș-stat grec care a încercat să părăsească Liga Deliană, circa 476 î.Hr. Atena eliminat rapid ideea și a scos cu forța toate navele militare de sub controlul insulei. Atena cerând mai apoi ca toate plățile viitoare de la Naxos să fie sub formă de aur, mai degrabă decât ajutor militar.

Războaiele greco-persane

Herodot descrie insula Naxos, circa 500 î.Hr., ca insula grecească cea mai prosperă.^[2]

În 502 î.Hr. a avut loc un atac fără succes asupra Naxosului de către forțele persane care a dus mai apoi la revolte împotriva Imperiului Persan în Revolta Ioniană, și apoi la Războiul Persan (Războaiele Medice) între Grecia și Persia.

Perioada bizantină

Sub Imperiul Bizantin, Naxos a fost parte a Themei Mării Egee, care a fost înființată la mijlocul secolului al IX-lea.

Ducatul de Naxos

Articol principal: Ducatul Arhipelagului.

În urma celei de a patra cruciade, împăratul latin aflat sub influența venețienilor stabilit la Constantinopol l-a ajutat pe venețianul Marco Sañudo să cucerească insula și a capturat în curând restul insulelor Ciclade. Dintre toate insulele, doar Naxos a prezentat opoziție când un grup de pirati genovezi au ocupat castelul între sfârșitul dominației bizantine și sosirea lui Sañudo. În scopul de a cuceri, Sanudo a ars galerele lui "și ia îndemnat pe tovarășii lui să cucerească sau să moară". Pirații au predat astfel castelul, după un asediu de cinci săptămâni.^[3]

Naxos a devenit sediul lui Sanudo, de unde a condus cu titlul de Duce de Naxia, sau Duce al Arhipelagului. Douăzeci și unu de duci în două dinastii a condus Arhipelagul, până în 1566. Regulile venețiene au continuat să existe în insulele împrăștiate din Marea Egee până în 1714. Sub conducerea venețiană insula a fost numită după numele ei italian, și anume Nasso.

Controlul Otoman (1564–1821)

Administrația otomană a rămas, în esență, în mâinile venețienilor, preocuparea Porții a fost îndeplinită prin revinea la impozite. Foarte puțini turci s-au stabilit pe Naxos, astfel influența turcă a fost una minoră. Sub dominația otomană, insula a fost cunoscută sub numele turc: Nakșa. Suveranitate otomană a durat până în 1821, când insulele s-au revoltat, Naxos a redevenit în cele din urmă un membru al statului grec în 1832.

Populația

Anul	Populația insulei	Schimbări
1981	14,037	-
1991	14,838	+801/+5.71%
2001	18,188	+3,350/+22.58%
2011	18,904	+716/+3.93%

Personalități din Naxos

Sfântul Nicodim Hagioritul (1749–1809)
Patriarhul Ecumenic Callinicus III al Constantinopolului (d.1726)
Petros Protopapadakis (1854–1922), Prim Ministru al Greciei
Manolis Glezos (n. 1922), politician, scriitor
Iakovos Kambanelis (1922–2011), poet, novelist
Iakovos Nafpliotis (1864–1942), cantor
Giorgos Ninios (n.1959), actor
Stelios Manolas (n.1961), fotbalist
Kostas Manolas (n.1991), fotbalist

Clima

Clima este deseori caracterizată ca fiind mediteraneană, cu ierni relativ blânde și veri foarte calde.

Referințe

^ P Halstead - Neolithic Society in Greece Continuum International Publishing Group, 1999 Retrieved 2012-07-04 ISBN 1850758247
^ Herodotus, 5.28,5.31
^ William Miller, The Latins in the Levant (New York: E.P. Dutton, 1908), p. 43

[1] P Halstead - Neolithic Society in Greece Continuum International Publishing Group, 1999 Retrieved 2012-07-04 ISBN 1850758247

[2] Herodotus, 5.28,5.31

[3] William Miller, The Latins in the Levant (New York: E.P. Dutton, 1908), p. 43

[1]