Jacinto Benavente

Jacinto Benavente
Jacinto Benavente
Date personale
Născut	12 august 1866 Madrid, Spania
Decedat	14 iulie 1954 (87 de ani) Madrid, Spania
Părinți	Mariano Benavente[*][[Mariano Benavente (medic spaniol)|​]]
Cetățenie	Spania[4]
Ocupație	dramaturg
Locul desfășurării activității	Madrid
Limbi vorbite	limba spaniolă[5][6]
Studii	Universitatea Complutense din Madrid
Activitatea literară
Specie literară	teatru
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[1][2] Hijo Predilecto de Madrid[*][[Hijo Predilecto de Madrid (title of honor awarded by the Madrid City Council, Spain)|​]][3] Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso XII[*][[Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso XII (First grade of the referred Spanish Order)|​]] Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio[*][[Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio |​]] Medalla al Mérito en el Trabajo[*][[Medalla al Mérito en el Trabajo (Spanish civil decoration)|​]] premio Mariano de Cavia[*][[premio Mariano de Cavia (Spanish journalism award)|​]] Medalla de Oro al Mérito en el Trabajo[*][[Medalla de Oro al Mérito en el Trabajo |​]]
Premiul Nobel pentru Literatură, 1922
Modifică date / text

Jacinto Benavente (n. 12 august 1866, Madrid - d. 14 iulie 1954), dramaturg spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1922.

"pentru felul fericit în care a continuat ilustrele tradiții ale dramei spaniole"^[7].

Jacinto Benavente s-a născut la Madrid în 12 august 1866. A urmat Dreptul, dar la moartea tatălui său și-a întrerupt studiile, plecând într-o lungă călătorie prin Anglia, Franța și Rusia (unde se spune că ar fi lucrat, între altele, ca director de circ), pentru a se consacra, la întoarcere, pe de-a-ntregul creației literare. A debutat în 1893 cu un volum de versuri și cu o culegere de nuvele, urmate de celebrele Cartas de mujers (Scrisori de femei), în maniera lui Marcel Prévost. Prima sa lucrare dramatică este El nido ajeno (Cuibul străin), a cărei premieră a avut loc la Madrid în 1894.

În continuare, an de an, a oferit scenei spaniole câte două sau trei piese, multe dintre ele scrise la cererea expresă - și în conformitate cu necesitățile - celor mai faimoase trupe teatrale din vremea aceea, lucru care îi aduce în scurt timp celebritatea. În 1912, este ales membru al Academiei Spaniole. În 1922, prolificul dramaturg - devenit între timp idolul publicului madrilen - întreprinde un triumfal turneu în ambele Americi, în cursul căruia i se decernează Premiul Nobel, la întoarcere fiind aclamat (și proclamat) ca "principele geniilor spaniole moderne". Dramaturgul a murit la Madrid, în 14 iulie 1954. În parcul Retiro este un monument pentru el.

• El nido ajeno (Cuibul străin) (1894)
• Gente conocida (Oameni cunoscuți) (1896)
• La comida de las fieras (Hrana fiarelor) (1898)
• La noche del sábado (Sâmbătă noaptea) (1903)
• Rosas de otoño (Trandafiri de toamnă) (1905)
• Los malhechores del bien (Răufăcătorii de bine) (1905)
• Los intereses creados(Interesele create) (1907) - (este socotită capodopera autorului)
• Señora ama (Stăpâna) (1908)
• El marido de su viuda (Soțul văduvei sale) (1908)
• El principe que todo lo aprendió en los libros (Prințul care a învățat totul din cărți) (1909)
• El nietecito (Nepoțelul) (1910)
• La malquerida (Cea neuitată)(1913)
• La ciudad alegre y confiada (Orașul vesel și încrezător)(1916)
• Campo de armiño (Câmp de hermină) (1916)
• La Cenicienta (Cenușăreasa) (1920)
• Lecciones de buen amor (1924)
• La mariposa que voló sobre el mar (Fluturele care a zburat deasupra mării) (1926)
• Pepa Doncel (1928)
• Vidas cruzadas (Vieți încrucișate) (1929)
• Los andrajos de la purpura (Zdrențele purpurei) (1930)
• La novia de nieve (Logodnica de zăpadă) (1934)
• Aves y pájaros (Păsări și zburătoare) (1940)
• La honradez de la cerradura (1942)
• La infanzona (1945)
• Titania (1946)
• Abdicación (1948)
• Ha llegado Don Juan (1952)
• El alfiler en la boca (1954)

• en Jacinto Benavente y Martinez
• en Biografie