Cleante Davidoglu
| Cleante Davidoglu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1871  Bârlad, Tutova, România |
| Decedat | 1947 (76 de ani) București, România |
| Frați și surori | Anton Davidoglu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Cleante Davidoglu (n. 1871, Bârlad – d. 1947, București) [1] a fost un general de divizie, ce a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române (1927-1928).
Biografie
[modificare | modificare sursă]Cleante Davidoglu a fost fiul unui medic omonim, ce a fost mai târziu (1868) șeful spitalului din Bârlad, și al Profirei Moțoc. Fratele său a fost cunoscutul matematician Anton Davidoglu (1876-1958).[2]
Despre anii formării viitorului general nu s-au găsit surse până acum. În anul 1905 era căpitan.[3] În anul 1892 ofițerul a fost trecut ca persoană eligibilă pe listele Senatului din partea județului Bârlad.[4]
La Robânești, Oituz și în Transilvania, în prima parte a Războiului de reîntregire a neamului românesc, Regimentul 4 Roșiori, comandat de locotenent-colonelul Cleante Davidoglu, a desfășurat numeroase acțiuni de luptă în câmp.[5] În anul 1917 era colonel și comandant al Regimentul nr. 4 Roșiori „Regina Maria”.[6]
În cursul lunii ianuarie 1919 a avut un rol contestat, în reprimarea Revoltei de la Hotin.
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 2 roșiori în Operațiile militare postbelice.
- „Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus Brigada 2 Roșiori în luptele din jurul Sătmarului și Mate-Szalka în zilele de 19-25 aprilie 1919, când căzând în spatele Diviziei de Secui a determinat-o să se predea.”
- Înalt Decret no. 2189 din 6 iunie 1919[7]:p. 155
Generalul maior Cleante Davidoglu, comandantul trupelor române din zona fixată de Conferința de Pace de la Paris, a avut un mare merit în înființarea și dotarea secției de chirurgie și a Spitalului Orășenesc Satu Mare. Acesta i-a mulțumit doctorului Béla Lükő pentru salvarea vieții generalului Demostene Margaritopol, operat pentru o plagă penetrantă abdominală prin împușcare.
În perioada anilor 1927-1928, Davidoglu, acum general de divizie,[8] a îndeplinit funcția de comandant al Jandarmeriei Române,[9] apoi a fost șeful Inspectoratului de Jandarmi Județean Mehedinți.
Generalul a fost proprietar al Pădurii Palanca cu o suprafață de 104 de hectare în județul Tecuci.[10]
Numele său a fost atribuit Inspectoratului de Jandarmi Județean din Turnu Severin[11] și „Asociației Sportive Cleante Davidoglu” (Strada Portului, nr. 2, Drobeta-Turnu Severin, Mehedinți), o asociație cu scop sportiv, constituită din 370 de membri, angajați ai Inspectoratului de Jandarmi Județean Mehedinți, cu caracter nelucrativ, nonprofit, apolitic, umanitar.[12]
Decorații
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 6 iunie 1919[7]:p. 155
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Gheorghe Bezviconi, Iurie Colesnic: „Necropola capitalei: dicționar enciclopedic”, Editura Museum, București 1997, p. 109.
- ^ [1] Academia de studii economice
- ^ Alexandru V. Beldiman, Constantin Mille: „ "Adevărul": 1888-1913 : 25 de ani de acțiune”, Editura Adevărul, p. 191.
- ^ Monitorul Oficial al României nr. 270 din 6 (18) martie 1892.
- ^ Gheorghe Cernat, Stelian Dragnea: „De la tiraliorii lui Cuza la Brigada 30 Gardă, 1860-1995, istorie fapte de arme imagine prezentă”, Editura Tempus, Ploiești 1995, p. 164.
- ^ Journal officiel de la République française, Paris 1917, p. 9846.
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ [2] Ordinul 176/2012, nr. 36.
- ^ Gheorghe Bezviconi, Iurie Colesnic: „Necropola capitalei: dicționar enciclopedic”, Editura Museum, București, 1997.
- ^ Revista Pădurilor, vol. 50, 1938, p. 954.
- ^ [3] Inspectoratul de Jandarmi
- ^ [4] Arhivat în , la Wayback Machine. ASCD
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
