Andrea Cesalpino
Andrea Cesalpino (n. 6 iunie 1519 - d. 23 februarie 1603) a fost medic, filozof și botanist italian.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în Arezzo, Toscana. După absolvirea studiilor (1551) la Universitatea din Pisa, unde i-a avut ca profesori pe Realdo Colombo la medicină și Luca Ghini la botanică, a predat o perioadă filozofie, medicină și botanică la această universitate.
În 1554 (după alte surse, 1555), ajunge profesor de medicină și director al Grădinii Botanice din Pisa, succedându-l pe Luca Ghini, funcție pe care o va deține până în 1558.
Mai târziu, este chemat la Roma pentru a preda medicina, apoi devine medicul personal al papei Clement al VIII-lea. Până la sfârșitul vieții, va rămâne profesor la Universitatea La Sapienza din Roma.
Opera
[modificare | modificare sursă]Filozofie
[modificare | modificare sursă]În acest domeniu, Cesalpino se manifestă ca un filozof profund. Stilul scrierilor sale este în aparență greoi, datorită stilului scolastic ce marca, pe atunci, întreaga epocă. Totuși, întrezărim pasaje de o rară frumusețe. Cunoștea pe Aristotel în profunzime, era influențat și de Averroes și mergea pe linia panteismului, promovat, un secol mai târziu, de Baruch Spinoza.
Cea mai importantă scriere a sa în domeniul filozofic este Quaestionum peripateticarum libri V.
Deși s-a manifestat drept catolic fervent, în nenumărate rânduri a fost acuzat de ateism.
Medicină
[modificare | modificare sursă]Cercetările sale în domeniul circulației sângelui au ajuns la un nivel înalt de cunoaștere și, deși sunt anterioare elaborării de către William Harvey a teoriei circulației sanguine, aceste investigații au rămas aproape subestimate și subevaluate.[1]
Aceste studii ale lui Cesalpino apar în lucrările sale: Quæstionum peripateticarum și Quaestionum medicarum libri duo
Botanică
[modificare | modificare sursă]Cea mai valoroasă operă a sa în acest domeniu este De plantis libri XVI (1583) și aceasta mai ales deoarece a fost scrisă cu aproape două secole mai înainte ca naturalistul Carl Linné (1707 - 1778) să elaboreze celebra sa taxonomie[2]. Această carte conține prima clasificare a plantelor după tipul fructelor, bazată pe studii îndelungate efectuate asupra exemplarelor din vasta sa colecție (celebrul său ierbar, unul dintre primele din lume de o asemenea amploare). De altfel, chiar marele savant suedez îl consideră primul sistematist.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Quaestionum Peripateticarum Libri V. Veneția, 1771
- Daemonum investigatio peripatetica in qua explicatur locus Hippocratis in Progn. Si quid divinum in morbis habetur. Florența, 1580
- De plantis libri XVI. Florența, Roma, 1580 - 1603
- De metallicis libri III. Roma, 1596
- Artis Medicae. Roma, 1601
- Appendix ad libros de plantis et quaestiones peripateticas. Roma, 1603
- Quaestionum medicarum libri duo, 1593.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Cesalpino and Harvey, Journal of Anatomy Arhivat în , la Archive.is
- ^ Vezi History of Horticulture
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Viața și opera la Catholic Encyclopedia
- en Biografie la The Galileo Project