mal

Origine necunoscută. Coincide cu albaneză malj „munte”, dar nu poate fi explicat cuvântul român prin cel albanez. S-a considerat cuvânt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din bătrâni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badía Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenáica catalana, în Actas I reunión toponimica pirenáica, Zaragoza 1949, 35-38; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), și s-a pus în legătură cu toponimul dac Malva, confer Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, și cu letonă mala.

Originea slavă (mĕlŭ „teren argilos”, confer Cihac, II, 183) este improbabilă. Sensul de „colină”, pe care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dâmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare. Prezența lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvânt moștenit.

E posibil să ne gândim la o rădăcină expresivă; în acest caz ar fi cuvânt identic cu maldac, (Moldova; "morman, grămadă, teanc") a cărui derivarea din neogreacă μανδάϰη (mandáki) (Cihac, II, 672; Philippide, Principii, 107) este nesigură; derivarea măldăci, verbul ("a așeza un morman în așa fel încât să pară mai bogat decât este"); și cu maldăr (varianta din Moldova maldur), s.n. (grămadă, morman), care s-a încercat să fie legat, cu puțină probabilitate, de germană Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul poloneză maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch. Rom., VII, 559) sau de turcă maldar „bogat” (Popescu-Ciocănel 37; T. Papahagi, GS, VII, 295).

• AFI: /mal/

1. margine (îngustă) de pământ situată (în pantă) de-a lungul unei ape; p.ext. regiune de lângă o apă.

   Pe malul Oceanului Atlantic.

2. perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi.
3. râpă, prăpastie.
4. (reg.) ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi sau abrupte.

• 1: coastă, țărm
• 3-4: ponor, prispă, râpă, văgăună

• măldări
• măldărire
• măldărit
• măluros

• rupturi-de-mal

• fluviu
• lac
• litoral
• mare
• ocean
• plajă
• râu

• A ieși la mal = a duce ceva la bun sfârșit, a o scoate la capăt
• A se îneca (ca țiganul) la mal = a renunța sau a fi obligat să renunțe la ceva tocmai când țelul era aproape atins
• Din mal în mal = a) pe toată întinderea, cât ține apa de la un capăt la celălalt; b) de la un capăt la celălalt; de la început până la sfârșit
• Un mal de om (sau de femeie) = se spune despre un bărbat (sau o femeie) foarte mare
• Cât un mal = (despre ființe) mare, mătăhălos

Din franceză mal < confer latină malum ("rău").

1. (med.) stare de boală, rău, maladie.

• boală, maladie, (fig.) rău

• malad
• maladie

• DEX online

(svenska)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

mal

1. molie