avea

Din latină habere.

• AFI: /a've̯a/

1. a stăpâni, a poseda, a deține.

   Am o rablă de mașină.

   Câte cărți ai?

2. a primi, a căpăta, a obține, a câștiga.

   Felicitări! Ai bursă la Sorbona.

3. a dispune de ceva, a se bucura de ceva.

   Am un ceas de răgaz.

4. a fi compus din, alcătuit din; a fi înzestrat sau prevăzut cu...

   Manuscrisul are două volume.

5. a ține, a purta.

   Rochia pe care a avut-o a creat senzație.

6. a fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc.

   Are numai doi ani.

7. a fi cuprins de o senzație sau de un sentiment.

   Mai au o singură dorință.

1. ajută la formarea perfectului compus.

   Cum a venit așa s-a dus.

2. ajută la formarea modului condițional-optativ.

   Ar veni dacă ar ști drumul.

3. ajută la formarea viitorului construit cu conjunctivul.

   Au să vină dacă sunt invitați.

• poseda, deține, purta, căpăta, conține, cântări, compune, ține, nutri, ști, exista, fi, dispune

• avere
• avut
• avuție

• înavuți
• neavere, neavuție

• Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă
• A avea drag pe cineva = a iubi pe cineva
• A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva
• A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni
• A nu (mai) avea limite = a întrece orice măsură