Adela's Reviews > Open. O autobiografie

”Trăiesc din tenis, deși urăsc tenisul, îl urăscu cu o patimă întunecată și secretă, și totdeauna l-am urât.”

”Ura mă îngenunchează, iubirea mă ridică.”

”[...] durerea de a pierde, durerea de a juca. Mi-a luat aproape treizeci de ani să o înțeleg eu însumi, să rezolv problema propriului mei psihic.”

”Un lucru am învățat în douăzeci și nouă de ani de jucat tenis:viața îți va arunca în cale totul în afară de chiuveta de la bucătărie, iar apoi îți va arunca și chiuveta de la bucătărie. E treaba ta să eviți obstacolele. Dacă le lași să te oprească sau să te distrugă, nu-ți faci treaba, iar eșecul îți va cauza regrete care te paralizează mai mult decât o durere de spate.”

”Cred că nu e întâmplător că tenisul folosește limbajul vieții. Avantaj, serviciu, greșeală, pauză, iubire, principalele elemente ale tenisului sunt cele ale viețiide fiecare zi, pentru că fiecare meci e o viață în miniatură. Chiar și structura tenisului, felul în care părțile intră una într-alta ca păpușile rusești, redă structura zilelor noastre. Punctele devin ghemuri, ghemurile devin seturi, seturile devin turnee și sunt atât de legate între ele, încât orice punct poate deveni cel de cotitură. Mă trimite cu gândul la felul în care secundele se stransformă în minute, minutele se transformă în ore și fiecare oră poate fi cea mai frumoasă din viața noastră. Sau cea mai întunecată. E alegerea noastră.”

”Tenisul e sportul în care vorbești cu tine însuți. Niciun alt sportiv nu vorbește cu el însuși ca jucătorul de tenis. Aruncătorii din jocul de baseball, jucătorii de golf, portarii, toți mormăie cu ei înșiși, bineînțeles, dar jucătorii de tenis vorbesc cu ei înșiși-și-și răspund. În febra meciului, tenismenul arată ca un nebun într-o piață publică, strigând, înjurând și purtând discuții filozofice cu alter egoul său. De ce? Pentru că tenisul e al naibii de singur. Doar boxerii pot înțelege singurătatea jucătorilor de tenis-și încă, boxerii îi au pe oamenii din colțul lor și pe manageri. Chiar și oponentul unui boxer îi asigură un fel de companie, cineva de care se poate agăța și la care poate urla. În tenis stai față în față cu dușmanul, faci schimb de lovituri cu el, dar nu-l atingi și nu vorbești niciodată cu el sau cu altcineva. Regulile îi interzic unui jucător de tenis să discute chiar cu antrenorul său cât timp e pe teren. Uneori, lumea îl menționează pe alergător ca pe o figură aproape la fel de singuratică, dar îmi vine să râd. Cel puțin alergătorul poate să-și simtă și să-și miroasă oponenții. Sunt la câțiva centimetri distanță. În tenis ești pe o insulă. Dintre toate jocurile jucate de bărbați și femei, tenisul este cel mai apropiat de detenția solitară, care duce inevitabil la vorbirea cu tine însuți...”

”O victorie nu este atât de plăcută pe cât de neplăcută e o înfrângere și sentimentul de bine nu durează la fel de mult ca supărarea. Nici pe departe.”

”[...] tenisul este box. Fiecare jucător de tenis, mai devreme sau mai târziu, se compară cu un boxer, pentru că tenisul este pugilism fără contact. E violent, mano a mano, iar alegerea este brutal de simplă, la fel ca în orice ring. Ucide sau mori. Bate sau ia bătaie. Doar că bătăile în tenis se simt mai adânc sub piele.”

”E singura perfecțiune care există, perfecțiunea de a-i ajuta pe alții. Este singurul lucru pe care-l putem face care are valoare și înțeles durabile. Pentru asta suntem aici. Ca să ne facem unii pe alții să ne simțim în siguranță.”

”Oriunde ai fi în viață, mai ai de călătorit.” Nelson Mandela