Socrate's Reviews > Despre miza gandirii

Dacă cineva ne-ar arăta acum două picturi ale lui Paul Klee în original, pictate de acesta în anul morţii sale - acuarela Sfinţi văzuţi de la o fe reastră şi tabloul Moarte şi foc, pictat în tempera pe pânză -, am ză­bovi îndelung în faţa lor, abandonând orice pretenţie de înţelegere nemijlocită. Dacă poetul Georg Trakl ne-ar recita el însuşi acum poemul Şapte cântece ale morţii, l-am putea asculta de mai multe ori, abandonând în cele din urmă orice pretenţie de înţelegere nemijlocită. Dacă Werner Heisenberg ne-ar expune în acest moment câteva dintre ideile sale de fizică teoretică, cu ajutorul cărora el caută să afle formula universu­lui, probabil că n-ar exista decât cel mult doi sau trei dintre auditori care să-l poată urmări, în timp ce noi, ceilalţi, ar trebui să abandonăm atunci, fără nici cea mai mică obiecţie, orice pretenţie de înţelegere nemijlocită.