Simona Cosma's Reviews > Cronica vieții mele: volumul întâi

Îmi pare rău, nu.
Am început cartea cu multă bunăvoinţa şi fără prejudecăţi, însă nu a reuşit să mă convingă.
Nu ştiu dacă stilul stângaci şi mult prea neexersat trebuie pus pe seama autorului sau este o consecinţă a unei traduceri mai puţin fericite, însă mi s-a părut obositor şi, pe alocuri, enervant. Niciodată nu am agreat abuzul de înşiruiri de nume proprii într-o singură frază, iar Dylan exagerează cu enumerările: nume de persoane, de străzi, de cluburi, de studiouri. Pentru un profan, disconfortul este major.
Îmi pare rău. Aş fi fost bucuroasă să regăsesc măcar un argument "pro".
N-a fost să fie, în ceea ce mă priveşte.