What do you think?
Rate this book
The Present Alone is Our Happiness: Conversations with Jeannie Carlier and Arnold I. Davidson
In this book of brilliantly erudite and precise discussions, Pierre Hadot explains that for the Ancients philosophy was not reducible to the building of a theoretical it was above all a choice about how to live one's life. One of the most influential historians of ancient philosophy in the world today, Hadot is adept at using ancient philosophers to illuminate the relevance of their ideas to contemporary life. In this book, which is an ideal introduction to Hadot's more scholarly What is Ancient Philosophy? , we learn that to be an Epicurean is not merely to think like one; it is to adopt a way of living where limiting desires is the condition for happiness. Being an Aristotelian, similarly, is to choose a life that involves contemplation, and being a Cynic is to follow Diogenes in his refusal of quotidian convention and the mentality of ordinary people. If so many Ancient philosophers founded schools, Hadot explains, it was precisely because they were proposing how to live life on a daily basis. We learn here that the history of philosophy has been something more than just that of a discourse. The founding texts of Greek philosophy, after all, were notes taken from oral exercises undertaken in concrete circumstances and contexts, most often a dialogue between students and specific interlocutors who meant to shed light on their students' real existence. The immense contribution of this book, which also traces Hadot's own personal itinerary in a touching manner, is to remind us, through direct language and numerous examples, what the theoretical aspect of philosophy often its vital and existential dimensions.
216 pages, Paperback
First published October 4, 2001
About the author
Pierre Hadot
42 books304 followersPierre Hadot (né à Paris, le 21 février 1922 - mort à Orsay, le 25 avril 2010) est un philosophe, historien et philologue français, spécialiste de l'antiquité, profond connaisseur de la période hellénistique et en particulier du néoplatonisme et de Plotin. Pierre Hadot est l'auteur d'une œuvre développée notamment autour de la notion d'exercice spirituel et de philosophie comme manière de vivre.
Spécialiste de Plotin et du stoïcisme, en particulier de Marc-Aurèle, il est un de ceux qui ont accompagné le retour à la philosophie antique, considérée comme pratique, manière de vivre et exercice spirituel. Ses livres, très agréables à lire et d'une très grande érudition, manifestent constamment un rapport avec l'existence, l'expérience, voire la poésie, la littérature et le mysticisme.
Spécialiste de Plotin et du stoïcisme, en particulier de Marc-Aurèle, il est un de ceux qui ont accompagné le retour à la philosophie antique, considérée comme pratique, manière de vivre et exercice spirituel. Ses livres, très agréables à lire et d'une très grande érudition, manifestent constamment un rapport avec l'existence, l'expérience, voire la poésie, la littérature et le mysticisme.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
April 28, 2023
„De fapt, întreaga filosofie este un exercițiu” (p.138).
Firește, și înainte de Pierre Hadot filosofia a înseamnat teorie +practică. Dar cercetătorul francez a descoperit, îndeosebi la filosofii de la sfîrșitul Antichității (cinici, epicureici, stoici, sceptici) faptul că practica devenise, în cazul lor, mult mai importantă decît exercițiul pur speculativ.
Pierre Hadot a inversat, așadar, ordinea consacrată de tradiție. Filosofia e, înainte de orice, practică (exerciții spirituale) și, abia în subsidiar, teorie. De pildă, Seneca discută într-o scrisoare către Lucilius ce a vrut să spună Aristotel prin termenul ousia etc., îl echivalează cu ens / essentia, dar în altele (cele mai multe) se referă la chestiuni de viață: cum să privim moartea, cum să ne ocupăm timpul, cum să citim, cum să-i ajutăm pe ceilalți, cum să renunțăm la vicii etc.
Cărțile lui Pierre Hadot (completate de cursul lui Michel Foucault, Hermeneutica subiectului) au avut un ecou imens (nu numai în Franța), chiar dacă filosofii analitici (situați în Scandinavia, în Marea Britanie și Satele Unite) nu au acceptat niciodată că filosofia a fost și este „un mod de viață”. Prin scrierile lui Hadot, gînditori ca Seneca, Epictet, Marcus Aurelius, Plotin au devenit, brusc, vedete mediatice. Și inevitabilul s-a produs.
Filosofia a încăput pe mîinile diletanților și a devenit o „super-terapie”. Mulți entuziaști au susținut că, pentru a ne rezolva problemele de zi cu zi (dureri de cap, de șale, suferințe din dragoste), e bine să devenim stoici și să trăim ca Seneca. Numai că Seneca a fost un nobil foarte bogat și avea destui sesterți ca să fie stoic și să elogieze sărăcia. Am vorbit în altă recenzie despre cartea lui William B. Irvine, Ghid pentru o viață împlinită. Arta antică a bucuriei stoice. Nu mai insist.
Convorbirile adunate în acest volum s-au purtat, desigur, în scris. Răspunsurile lui Pierre Hadot sînt de o mare limpezime și acuratețe. Pentru a-și formula răspunsurile a consultat cărți și a transcris pasaje semnificative, indicînd în note de subsol autorii și lucrările din care a citat.
O carte excelentă pe care vă îndemn prietenește s-o citiți.
P. S. Un amănunt anecdotic: Pierre Hadot și-a redactat lucrarea de licență comentînd o afirmație a lui Henri Bergson: „Filosofia nu înseamnă construcția unui sistem, ci decizia de a privi cu naivitate în tine însuți și în jurul tău” (p.29).
Firește, și înainte de Pierre Hadot filosofia a înseamnat teorie +practică. Dar cercetătorul francez a descoperit, îndeosebi la filosofii de la sfîrșitul Antichității (cinici, epicureici, stoici, sceptici) faptul că practica devenise, în cazul lor, mult mai importantă decît exercițiul pur speculativ.
Pierre Hadot a inversat, așadar, ordinea consacrată de tradiție. Filosofia e, înainte de orice, practică (exerciții spirituale) și, abia în subsidiar, teorie. De pildă, Seneca discută într-o scrisoare către Lucilius ce a vrut să spună Aristotel prin termenul ousia etc., îl echivalează cu ens / essentia, dar în altele (cele mai multe) se referă la chestiuni de viață: cum să privim moartea, cum să ne ocupăm timpul, cum să citim, cum să-i ajutăm pe ceilalți, cum să renunțăm la vicii etc.
Cărțile lui Pierre Hadot (completate de cursul lui Michel Foucault, Hermeneutica subiectului) au avut un ecou imens (nu numai în Franța), chiar dacă filosofii analitici (situați în Scandinavia, în Marea Britanie și Satele Unite) nu au acceptat niciodată că filosofia a fost și este „un mod de viață”. Prin scrierile lui Hadot, gînditori ca Seneca, Epictet, Marcus Aurelius, Plotin au devenit, brusc, vedete mediatice. Și inevitabilul s-a produs.
Filosofia a încăput pe mîinile diletanților și a devenit o „super-terapie”. Mulți entuziaști au susținut că, pentru a ne rezolva problemele de zi cu zi (dureri de cap, de șale, suferințe din dragoste), e bine să devenim stoici și să trăim ca Seneca. Numai că Seneca a fost un nobil foarte bogat și avea destui sesterți ca să fie stoic și să elogieze sărăcia. Am vorbit în altă recenzie despre cartea lui William B. Irvine, Ghid pentru o viață împlinită. Arta antică a bucuriei stoice. Nu mai insist.
Convorbirile adunate în acest volum s-au purtat, desigur, în scris. Răspunsurile lui Pierre Hadot sînt de o mare limpezime și acuratețe. Pentru a-și formula răspunsurile a consultat cărți și a transcris pasaje semnificative, indicînd în note de subsol autorii și lucrările din care a citat.
O carte excelentă pe care vă îndemn prietenește s-o citiți.
P. S. Un amănunt anecdotic: Pierre Hadot și-a redactat lucrarea de licență comentînd o afirmație a lui Henri Bergson: „Filosofia nu înseamnă construcția unui sistem, ci decizia de a privi cu naivitate în tine însuți și în jurul tău” (p.29).
January 26, 2021
Multă confuzie cu titlurile semnate de Pierre Hadot. Cea mai cunoscută carte a sa, Exerciții spirituale și filosofie antică este tradusă la americani Philosophy as a Way of Life: Spiritual Exercises from Socrates to Foucault. În schimb, cartea de față - Filosofia ca mod de viață (!) - este tradusă în SUA The Present Alone is Our Happiness: Conversations with Jeannie Carlier and Arnold I. Davidson.
Lectura acestor convorbiri, agreabile de altfel, este în sine un exercițiu spiritual. Totuși, colecția de eseuri amintită mai sus, reunită sub titlul de ‘Exerciții spirituale’, reprezintă efortul lui Hadot de a coborî filosofia de la catedră și a reda-o oamenilor obișnuiți. Căci acesta era scopul filosofiei inițial: de a ajuta practicanții să ducă o viață autentică și valoroasă. Aș fi dorit ca celebrele Exerciții spirituale și filosofie antică să apară la Humanitas, nu la o editură obscură. Ar fi fost mai populare și mai promovate. Sugerez Humanitas să editeze altă carte celebră a autorului: ‘Citadela interioară’.
Apreciez efortul lui Hadot de a face filosofia accesibilă și populară. Când autorii americani scriu despre același subiect îi dau o tentă new-age sau Zen care nu-mi place.
Lectura acestor convorbiri, agreabile de altfel, este în sine un exercițiu spiritual. Totuși, colecția de eseuri amintită mai sus, reunită sub titlul de ‘Exerciții spirituale’, reprezintă efortul lui Hadot de a coborî filosofia de la catedră și a reda-o oamenilor obișnuiți. Căci acesta era scopul filosofiei inițial: de a ajuta practicanții să ducă o viață autentică și valoroasă. Aș fi dorit ca celebrele Exerciții spirituale și filosofie antică să apară la Humanitas, nu la o editură obscură. Ar fi fost mai populare și mai promovate. Sugerez Humanitas să editeze altă carte celebră a autorului: ‘Citadela interioară’.
Apreciez efortul lui Hadot de a face filosofia accesibilă și populară. Când autorii americani scriu despre același subiect îi dau o tentă new-age sau Zen care nu-mi place.
June 22, 2012
Pierre Hadot is maybe one of the smartest people I've ever read. This is my third book of his. I wouldn't start with it though. So if you haven't read Philosophy as a Way of Life or The Inner Citadel, read those first. Hadot's point has been this: the concept of philosophy as an overarching system that explains our words is a fundamental misinterpretation of what ancient philosophers did and set out to do. Yet it's through this lens that we attempt to decipher Aristotle or Plato and the like. It's how we can say foolish things like, "Epicureanism is full of contradictions." The reality is that almost all of philosophy was articulated through dialog or correspondence, through human beings interacting with each other to address the basic problems of everyday life. Instead of trying to explain and systemize the world, philosophy has been about the practical pursuit of the good life (being free from fear, anxiety, unnecessary pain, being happy, excelling). Philosophy as a Way of Life is essentially a book about the wisdom these men cumulatively acquired and how we can use the same exercises in our struggles. The Inner Citadel is mostly about Marcus Aurelius and the stoic concept of the self as a fortress. This book is a series of interviews with Hadot. A better way to describe it would be watching a master at work. See if you can't sprint to keep up with him by reading it-doing it for just a few pages is worth the whole thing.
April 2, 2021
«В минулім чи вдалось,
в майбутньому чи вдасться.
Лише в теперішнім знаходимо ми щастя»
Фауст, Гете
в майбутньому чи вдасться.
Лише в теперішнім знаходимо ми щастя»
Фауст, Гете
August 26, 2012
Pierre Hadot is to Philosophy what Joseph Campbell is to mythology
Read
December 17, 2020Este libro deslumbrante recoge 10 conversaciones con el filósofo Pierre Hadot en torno a los temas que marcaron su vida y su obra. La conversación fluida y culta, cargada de oportunas referencias a la filosofía de ayer y hoy, versa sobre interpretación literaria, religión, el asombro ante el mundo y, por supuesto, la filosofía antigua en todas sus ramificaciones que tanto amó y estudió Hadot. Las preguntas de los entrevistadores son siempre puntuales y las respuestas dignas todas ellas de mención y en algunos casos directamente emocionantes. Más allá de la belleza del contenido, el libro contiene enseñanzas muy edificantes sobre filosofía antigua y contemporánea, hermenéutica y filología. Un libro excelente para introducirse al pensamiento de Hadot y al pensamiento en general.
March 13, 2021
Preot, teolog, filosof.
O personalitate care te frapeaza prin firescul si logica dialogului.
Autor a nenumarate studii si fin cunoscator al muzicii, el insusi organist.
Pierre Hadot talmaceste "starea filosofica" cu acuratetea unei metafore ascunse in aforism.
Filosofia este calea care te pregateste pentru acceptarea si priceperea trecerii in nefiinta, dar si cerul instelat care te face sa simti pulsul universului.
Ideile filosofice sunt atemporale, iar fiecare timp aduce perceptii si descifrari diferite, completand intregul cunoasterii.
De la Platon la Wittgenstein, de la discutia in aer liber la tomul scris si rescris in biblioteci infinite nu se afla decat omul cautand noi dimensiuni de intelegere a rostului de a fi.
Desi necunoscator in profunzime al filosofiei mari, am strabatut volumul de fata cu certitudinea ca nimic nu este in zadar.
Dincolo de lumina este intotdeauna... o alta lumina.
O personalitate care te frapeaza prin firescul si logica dialogului.
Autor a nenumarate studii si fin cunoscator al muzicii, el insusi organist.
Pierre Hadot talmaceste "starea filosofica" cu acuratetea unei metafore ascunse in aforism.
Filosofia este calea care te pregateste pentru acceptarea si priceperea trecerii in nefiinta, dar si cerul instelat care te face sa simti pulsul universului.
Ideile filosofice sunt atemporale, iar fiecare timp aduce perceptii si descifrari diferite, completand intregul cunoasterii.
De la Platon la Wittgenstein, de la discutia in aer liber la tomul scris si rescris in biblioteci infinite nu se afla decat omul cautand noi dimensiuni de intelegere a rostului de a fi.
Desi necunoscator in profunzime al filosofiei mari, am strabatut volumul de fata cu certitudinea ca nimic nu este in zadar.
Dincolo de lumina este intotdeauna... o alta lumina.
April 8, 2023
Un llibre esplèndid sobre Pierre Hadot, un filòsof-historiador del misticisme i l'Antiguitat. En format entrevista, ens parla des de la seva infantesa i educació fins a, i sobretot de, l'epicureisme, l'estoicisme, Sòcrates, Plató, Marc Aureli i d'altres referents històrics que van fer de la filosofia no només un fil dialèctic, sinó una manera de ser-en-el-món. Molt interessant, aquesta perspectiva d'estudi històric i contextualització que aporta com a necessaris per a comprendre la filosofia dels autors, especialment dels grecs, en tant que cada escrit anava dirigit a solucionar un problema en particular, i no a crear un sistema de pensament.
September 11, 2021
Another great book by Hadot. What I loved about this book were the Q&A and his background in tracing his philosophical beginnings as a young man and on towards the end of his life. If you've read Inner Citadel and Philosophy as a Way of Life, you will see a lot of familiar stuff. But the biographical aspect of this book is why it's unique.
Read
September 15, 2020Encontré este libro como fuente sobre las ideas del estoicismo. Pensé que sería un libro complejo y difícil de leer. Al contrario, encontré un manual que explica con sencillez (sin abandonar la profundidad) un montón de ideas de filosofía para los que somos profanos.
July 23, 2022
Les premières 92 pages sont laborieuses à lire. Pierre Hadot parle de son parcours et, tout à son honneur, mentionne les noms de tous ceux qui l’ont inspirés et aidés.
Après cette longue introduction, il parle de philosophie, et c’est alors passionnant.
Après cette longue introduction, il parle de philosophie, et c’est alors passionnant.
June 3, 2023
Un libro estremamente piacevole, utile a ricondurre la filosofia su un piano più terreno. La sottile intelligenza di Hadot non annoia mai e con delicatezza accompagna il lettore sulla strada della riscoperta di che cosa singificava fare filosofia nel mondo antico.
July 9, 2023
This book is a summary of all other books by Hadot, so it's worth reading after you have read a few of his books.
In this book we also have the opportunity to learn a bit about Hadot's personal opinions.
In this book we also have the opportunity to learn a bit about Hadot's personal opinions.
December 6, 2023
Es un libro que prometía pero se trató de abarcar tantos temas que prácticamente quedó como una biografía. Solamente dedica sus últimas páginas a exaltar el estoicismo como filosofía de vida. Pero inclusive su título no está tan relacionado con el contenido como esperaba. Pudo ser mejor.
December 19, 2019
Books of interviews can be underwhelming, but this one is an exception. Hadot is lucid and judicious, and the interviewers are, generally, incisive in their questions.
January 12, 2023
Illuminante
September 23, 2024
Introducción agradable pero con datos que no me interesan. Voz amabilísima
October 6, 2019
Un libro meraviglioso. Trattandosi di una serie di conversazioni ha, tra gli altri, un grande merito: è un testo esplicito. Un testo nel quale Hadot non solo espone, con lucidità e chiarezza, il proprio modo di pensare la filosofia, ma suggerisce anche svariati atteggiamenti concreti per praticare una vita filosofica. Hadot fa questo in modo “indiretto”, riflettendo cioè su momenti chiave della vita e della filosofia di alcuni grandi pensatori dell’Occidente: da Platone a Montaigne, da Epitteto a Wittgenstein.
Dei molti e interessantissimi spunti ne riporto uno soltanto, a titolo d’esempio. È il commento a queste parole di Bergson: “La filosofia non è una costruzione di sistemi, ma la risoluzione presa una volta per tutte di guardare ingenuamente in sé e intorno a sé”.
Cosa significano queste parole, concretamente? In particolare, cosa significa “ingenuamente”?
Hadot commenta così: si tratta d’intendere la filosofia “come una trasformazione della percezione […] trasformazione del suo sguardo, a liberarsi da tutte le abitudini che abbiamo nel vedere le cose […] affrancarsi dall’artificiale […] ritornare in fondo a una percezione per così dire elementare, scevra di ogni pregiudizio”.
Spetta poi al lettore il cercare di mettere in pratica questo esercizio (che, per altro, è tipicamente stoico).
Dei molti e interessantissimi spunti ne riporto uno soltanto, a titolo d’esempio. È il commento a queste parole di Bergson: “La filosofia non è una costruzione di sistemi, ma la risoluzione presa una volta per tutte di guardare ingenuamente in sé e intorno a sé”.
Cosa significano queste parole, concretamente? In particolare, cosa significa “ingenuamente”?
Hadot commenta così: si tratta d’intendere la filosofia “come una trasformazione della percezione […] trasformazione del suo sguardo, a liberarsi da tutte le abitudini che abbiamo nel vedere le cose […] affrancarsi dall’artificiale […] ritornare in fondo a una percezione per così dire elementare, scevra di ogni pregiudizio”.
Spetta poi al lettore il cercare di mettere in pratica questo esercizio (che, per altro, è tipicamente stoico).
November 11, 2021
--3.5 stars rounded down--
I read this on the recommendation of a friend who is a fan of Hadot and his ideas about practicing spiritual exercises in everyday life. He advised me to skip the (apparently) autobiographical beginning of the book and to start with Chapter 3, which served as a fantastic first step into the philosophy of Hadot and his interpretation of ancient philosophy.
The book lost me a little around chapter 5 (I think) when Hadot got onto the topic of mysticism, as this is a topic I have little interest in, but by chapter 7 I was utterly engrossed again and remained so to the end.
Hadot's endorsement of practices such as trying to habitually look at the world as though one were seeing it for the first and last time, his elaborations on the position that ancient philosophy was intended 'not to inform, but to form', as well as his insightful explanations of the ideas of the Stoics and the various representations of Socrates, were some of the highlights for me.
Overall, an interesting read that makes me curious about reading more of Hadot's work and mindful of how best to incorporate his teachings into my own life.
I read this on the recommendation of a friend who is a fan of Hadot and his ideas about practicing spiritual exercises in everyday life. He advised me to skip the (apparently) autobiographical beginning of the book and to start with Chapter 3, which served as a fantastic first step into the philosophy of Hadot and his interpretation of ancient philosophy.
The book lost me a little around chapter 5 (I think) when Hadot got onto the topic of mysticism, as this is a topic I have little interest in, but by chapter 7 I was utterly engrossed again and remained so to the end.
Hadot's endorsement of practices such as trying to habitually look at the world as though one were seeing it for the first and last time, his elaborations on the position that ancient philosophy was intended 'not to inform, but to form', as well as his insightful explanations of the ideas of the Stoics and the various representations of Socrates, were some of the highlights for me.
Overall, an interesting read that makes me curious about reading more of Hadot's work and mindful of how best to incorporate his teachings into my own life.
December 8, 2010
It's very good for getting an overview of Hadot's thought and especially the trajectory of his thinking and how he arrived at the views he has. It's a pretty quick read compared his other books and may help you understand his other books a little more.
Want to read
November 30, 2009I didnt read it yet! I must do
May 23, 2012
Outstanding book covering philosophy and its personal effects on someone's life.
March 27, 2016
Not my favorite. To much academics.
March 29, 2016
Aussi éclairant que brillant. Pour les penseurs néophytes, comme pour les bretteurs éprouvés. Afin que les premiers ne s'égarent pas et que les seconds puissent revenir sur leurs faux pas.
May 11, 2016
Too much an autobiography of Pierre Hadot's not so interesting life.
Displaying 1 - 25 of 25 reviews