What do you think?
Rate this book
Morometii #1
Moromeții I
Originalitatea romanului Moromeţii stă fără îndoială în noua viziune asupra lumii rurale.
Cele două volume conţin povestea unei familii de ţărani din Câmpia Dunării, mai precis din satul teleormănean Siliştea-Gumeşti, care cunoaşte, de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă şi simbolică destrămare.
În volumul I satul e înfăţişat cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, în vara anului 1937, într-o perioadă de relativă sau iluzorie stabilitate socială, perioadă în care timpul era foarte răbdător cu oamenii.
Spre deosebire de înaintaşi, care au văzut satul din Câmpia Dunării zbuciumat, angajat in acţiuni disperate, Marin Preda descrie, în primul volum din Moromeţii un sat în care nu se petrec drame zguduitoare, formidabile răsturnări şi unde nu clocoteşte răzvrătirea. Traiul populaţiei din Siliştea-Gumeşti nu e uşor deloc, decât pentru câteva familii înstărite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Bălosu sau Iocan, dar nici peste măsură de amărât nu este. Îi apasă pe mulţi impozitele, fonciirea şi alte neajunsuri dar ele pot fi încă suportate de oameni, care se adună cu plăcere duminica, la taifas, în poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevărate dueluri ale inteligenţei.
Siliştea-Gumeşti este o comună mare, cu două biserici, o şcoală cu patru sute cincizeci de elevi înscrişi şi vreo şapte învăţători. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restrânse ale ţăranilor şi moşia Marica, vegheată cu străşnicie de un paznic. Afară de bogătaşii satului, care au case mari, ţăranii ceilalţi vieţuiesc în case cu două sau trei camere şi chiar in bordeie.
Gospodăria Moromeţilor pare solidă şi grija conducătorului ei este s-o menţină intactă. E pentru întâia oară când în literatura română ţăranul nu este stăpânit de ideea de a avea pământ, ca şansă a fericirii sale, ci de a şi-l păstra.
Cele două volume conţin povestea unei familii de ţărani din Câmpia Dunării, mai precis din satul teleormănean Siliştea-Gumeşti, care cunoaşte, de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă şi simbolică destrămare.
În volumul I satul e înfăţişat cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, în vara anului 1937, într-o perioadă de relativă sau iluzorie stabilitate socială, perioadă în care timpul era foarte răbdător cu oamenii.
Spre deosebire de înaintaşi, care au văzut satul din Câmpia Dunării zbuciumat, angajat in acţiuni disperate, Marin Preda descrie, în primul volum din Moromeţii un sat în care nu se petrec drame zguduitoare, formidabile răsturnări şi unde nu clocoteşte răzvrătirea. Traiul populaţiei din Siliştea-Gumeşti nu e uşor deloc, decât pentru câteva familii înstărite, familiile unora ca alde Aristide, Cotelici, Bălosu sau Iocan, dar nici peste măsură de amărât nu este. Îi apasă pe mulţi impozitele, fonciirea şi alte neajunsuri dar ele pot fi încă suportate de oameni, care se adună cu plăcere duminica, la taifas, în poiana lui Iocan unde citesc ziare, povestesc anecdote, glumesc, angajându-se în adevărate dueluri ale inteligenţei.
Siliştea-Gumeşti este o comună mare, cu două biserici, o şcoală cu patru sute cincizeci de elevi înscrişi şi vreo şapte învăţători. Hotarul comunei cuprinde, loturi mai vaste sau mai restrânse ale ţăranilor şi moşia Marica, vegheată cu străşnicie de un paznic. Afară de bogătaşii satului, care au case mari, ţăranii ceilalţi vieţuiesc în case cu două sau trei camere şi chiar in bordeie.
Gospodăria Moromeţilor pare solidă şi grija conducătorului ei este s-o menţină intactă. E pentru întâia oară când în literatura română ţăranul nu este stăpânit de ideea de a avea pământ, ca şansă a fericirii sale, ci de a şi-l păstra.
416 pages, Hardcover
First published January 1, 1955
About the author
Marin Preda
51 books306 followersMarin Preda was one of the best-known post-World War II Romanian writers.
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
He was born in the Teleorman county, at Silistea-Gumesti, in the family of Tudor Calarasu.
He finished the first 7 classes in this village, he was then educated at the Normal School in Abrud, next at Cristuru-Odorhei, and after that in Bucharest.
He graduated the capacity exam, but eventually stopped going to school because of various reasons.
He became clerk at the Institute for Statistics in Bucharest, he was then press corrector at Timpul magazine, where he also made his debut in 1942 with the short story Pârlitu.
Encouraged, he published prose and was remarked by Eugen Lovinescu at the Sburatorul literary club.
His editorial debut is in 1948 with the novel Întâlnirea din pamânturi. The young novelist paid his tribute to the socialist reality, as the majority of the writers from the "ploretarian dictature" period (Desfasurarea s.o.).
His first masterpiece was the novel Morometii (vol. I - 1955; vol. II - 1967), which was also used for a successful movie in 1987.
Marin Preda published the novels Risipitorii in 1962, Intrusul in 1968, Marele singuratic in 1972, Delirul in 1975, and his second masterpiece Cel mai iubit dintre pamânteni in 1980, regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
Shortly after the publication of his last novel, he was found dead, in his creation room from the Mogosoaia Palace, in Bucharest. He died in a suspect way, in 1980, on May 16, leaving many legends related to his passing away, taking into account that he was known for his cold attitude towards the authorities.
La 5 august 1922, în comuna Siliștea-Gumești, plasa Balaci, județul Teleorman, se naște Marin Preda, fiu al lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar", și al Joiței Preda. Copilul va purta numele mamei, întrucât părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putea primi pensie în continuare ca văduvă de război.
Joița venea cu două fete din prima căsătorie: Măria (poreclită Alboaica - după numele bărbatului) și Mița (Tita). Tudor Călărașu avea și el trei băieți cu prima soție care-i murise: Ilie (Paraschiv), Gheorghe (Achim) și Ion (Nilă). În familia celor doi soți se mai nasc: Ilinca, Marin și Alexandru (Sae).
Copilul Marin Preda își petrece copilăria în această familie numeroasă care – în ciuda celor două loturi de pământ „primite la împroprietărire” – nu este lipsită de griji.
În 1937, evitând Școala Normală din Alexandria (pe atunci, reședința județului fiind la Turnu Măgurele), unde taxele erau prea mari, se prezintă la Școala Normală din Câmpulung-Muscel, dar este respins la vizita medicală din cauza miopiei. (Fiecare județ având o școală de învățători, erau preferați la examene cei din județul respectiv.)
Tatăl intenționează acum să-l dea la o școală de meserii. Intervine însă salvator librarul Constantin Păun din Miroși, de la care elevul Marin Preda își procura cărți, și îl duce la Școala Normală din Abrud, unde reușește la examenul de bursă cu nota 10. Se integrează vieții de normalist internist, este mulțumit de profesori, se împacă bine cu colegii ardeleni și petrece vacanța de iarnă a anului 1939 la un coleg din Abrud.
În toamna lui 1939 este transferat la Școala Normală din Cristur-Odorhei, unde își continuă studiile încă un an. Ca și la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, română și chiar matematici. În ședințele Societății literare din școală este remarcat de profesorul Justin Salanțiu, care îi prezice că „va ajunge un mare scriitor”, în cadrul societății scrie și citește câteva schițe. O compunere care avea ca erou chiar pe tatăl său, aleasă pentru a fi publicată în revista școlii rămâne nepublicată, revista preconizată nu mai apare datorită evenimentelor dramatic
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 265 reviews
March 5, 2016
Preda este un Tolstoi al spațiului românesc (eram pe cale să spun Dostoievski, dar m-am gândit mai bine și am realizat că îi lipsește misticismul, cu toate că textul lui Preda se poate interpreta -colateral- ca mistic). La adresa romanului "Moromeții" citisem adesea păreri conform cărora se condamnă limbajul vulgar. Da?! Păi ori sunteți pudibunzi ori n-ați citit decât rahaturi comerciale (se acceptă și alte explicații)! Cum naiba să vorbească taranu' autentic dacă nu folosind un "Paștele și Dumnezeii tăi" neaoș?! Prin "Moromeții" se ilustrează viața țăranului interbelic AȘA CUM A FOST EA SĂ FIE, cu problemele și cu aspirațiile ei (da, bucata aia de pământ, colţu' ăla!).
Trecând peste eventualele judecăți (și, respectiv, condamnări) contemporane, trebuie să spun că pe mine cartea asta m-a introdus cu totul în era interbelică. Citeam în anul 2015, dar eram în anii '30. Ah! E așa frumos să trăiești într-o altă lume...
Personajele -de asemenea- extrem de bine conturate. Religiozitatea și percepția "vieții eterne", "arderea în iad" a "păgânului" de Ilie Moromete. E vorba de câteva planuri și toate pleacă dintr-un punct, apoi se despart, se intersectează pe alocuri unul câte unul, iar în final se destrămă...
Numai Niculae își caută eul lui... "Eu îmi caut eul meu!"
Trecând peste eventualele judecăți (și, respectiv, condamnări) contemporane, trebuie să spun că pe mine cartea asta m-a introdus cu totul în era interbelică. Citeam în anul 2015, dar eram în anii '30. Ah! E așa frumos să trăiești într-o altă lume...
Personajele -de asemenea- extrem de bine conturate. Religiozitatea și percepția "vieții eterne", "arderea în iad" a "păgânului" de Ilie Moromete. E vorba de câteva planuri și toate pleacă dintr-un punct, apoi se despart, se intersectează pe alocuri unul câte unul, iar în final se destrămă...
Numai Niculae își caută eul lui... "Eu îmi caut eul meu!"
February 16, 2018
Ora 5 dimineața m-a găsit alergând parcă printre ultimele pagini ale primului volum, căutând cu sete finalul conflictului dintre fiii cei mari și restul Moromeților; se pare că insomniile Catrinei le-au hrănit pe ale mele.
N-am să mint, cartea m-a trecut prin toate emoțiile – m-am veselit și eu cu țăranii la fierăria lui Iocan, mai că-mi dădeau lacrimile citind drama micului Niculaie sau necazurile celor mai puțin înstăriți și pe bune că m-au lăsat cu gura căscată îndrăzneala Polinei în certurile cu familia și lupta netriumfătoare a lui Țugurlan contra corupției. Să nu mai zic de emoțiile pe care mi le-a dat conflictul dintre directorul Toderici și învățătorul Teodorescu...
De multe ori m-am simțit de-a dreptul în mijlocul acțiunii și parcă ajutam și eu personajele cu câte-o palmă binemeritată în mijlocul vreunei încăierări. Mi-a plăcut mult prea mult alternarea planurilor și descrierile lui Marin Preda, dar evident că cel mai mult m-au impresionat personajele, atât de vii și colorate.
Urmează al doilea volum, acum se apropie războiul și timpul nu mai are răbdare dar mă declar pregătită pentru orice ar urma...
N-am să mint, cartea m-a trecut prin toate emoțiile – m-am veselit și eu cu țăranii la fierăria lui Iocan, mai că-mi dădeau lacrimile citind drama micului Niculaie sau necazurile celor mai puțin înstăriți și pe bune că m-au lăsat cu gura căscată îndrăzneala Polinei în certurile cu familia și lupta netriumfătoare a lui Țugurlan contra corupției. Să nu mai zic de emoțiile pe care mi le-a dat conflictul dintre directorul Toderici și învățătorul Teodorescu...
De multe ori m-am simțit de-a dreptul în mijlocul acțiunii și parcă ajutam și eu personajele cu câte-o palmă binemeritată în mijlocul vreunei încăierări. Mi-a plăcut mult prea mult alternarea planurilor și descrierile lui Marin Preda, dar evident că cel mai mult m-au impresionat personajele, atât de vii și colorate.
Urmează al doilea volum, acum se apropie războiul și timpul nu mai are răbdare dar mă declar pregătită pentru orice ar urma...
January 8, 2023
Polina is a queen
I love her so much
I love her so much
September 9, 2024
ok u know what maybe romanian literature isn't THAT bad
marin preda u had me at "ți-aș spune să îmi mănânci curul dar e prea tare și ți-ai rupe dinții în el"
update 9 septembrie 2024: dacă citiți o singură carte din programa de bac, să fie asta
marin preda u had me at "ți-aș spune să îmi mănânci curul dar e prea tare și ți-ai rupe dinții în el"
update 9 septembrie 2024: dacă citiți o singură carte din programa de bac, să fie asta
February 6, 2023
S au injurat astia intre ei toata cartea de zici ca era maraton smr
May 7, 2017
Eu o să continui să-mi iubesc țăranii.
July 17, 2012
Am pornit cu prea multe prejudecati... E prima data cand o carte de BAC m-a facut sa rad.
Ca sa fac o precizare, ca roman al literaturii romane, cartea are parte de o caracterizare aparte. Avand in vedere tot ce am avut neplacerea sa citesc de-a lungul dietei mintale fortificante, cartea este intr-adevar foarte diferita. Pentru specia ei, mi s-a parut cea mai buna, dar nu sunt entuziasmata. Dintre toate, preferatul meu ramane totusi Iona.
Este oare mai bine sa arati lucrurile asa cum sunt, sau sa incerci sa iei ce ai si sa creezi ceva diferit? Dimensiunea mea realista spune ca poate ca si zanele sunt "factual inexistente" (fapt dovedit de cartea de logica, cls. a IX-a), dar Shakespeare a scris despre ele, nu?
Cartea asta, ca Ion, dar mai mult pe dimensiunea caracterizarii personajelor, m-a frapat prin asemanarile ei cu oameni cunoscuti, dar dimensiunea mea eleganta considera ca o incercare a ei de afi sarcastica ar fi asemanatoare.
Este o viata diferita din care nu am facut niciodata parte - nu o inteleg si nu-mi place in mod special.
Ca sa fac o precizare, ca roman al literaturii romane, cartea are parte de o caracterizare aparte. Avand in vedere tot ce am avut neplacerea sa citesc de-a lungul dietei mintale fortificante, cartea este intr-adevar foarte diferita. Pentru specia ei, mi s-a parut cea mai buna, dar nu sunt entuziasmata. Dintre toate, preferatul meu ramane totusi Iona.
Este oare mai bine sa arati lucrurile asa cum sunt, sau sa incerci sa iei ce ai si sa creezi ceva diferit? Dimensiunea mea realista spune ca poate ca si zanele sunt "factual inexistente" (fapt dovedit de cartea de logica, cls. a IX-a), dar Shakespeare a scris despre ele, nu?
Cartea asta, ca Ion, dar mai mult pe dimensiunea caracterizarii personajelor, m-a frapat prin asemanarile ei cu oameni cunoscuti, dar dimensiunea mea eleganta considera ca o incercare a ei de afi sarcastica ar fi asemanatoare.
Este o viata diferita din care nu am facut niciodata parte - nu o inteleg si nu-mi place in mod special.
April 7, 2023
trase de par stelutele ca mi o mancat zilele
viata era mai simpla daca paraschiv si o primea in gura de mic in mortii lui
niculae o sa aiba youngest child rage and im here for it
viata era mai simpla daca paraschiv si o primea in gura de mic in mortii lui
niculae o sa aiba youngest child rage and im here for it
October 16, 2012
Nu mai știu de câte ori am citit cartea și încă nu m-am săturat de ea. Te pătrunde până la os, iubești până și personajele mai mult sau mai puțin negative de dragul cărții .... Îți face poftă să umbli desculț pe pământ, apreciezi mai mult o masă bună, îți piere „cheful” de a avea insomnii, când vezi cât de greu câștigau oamenii o pâine.
August 2, 2019
Cum o fi reusit profa de romana din liceu sa imi o asemenea repulsie fata de unul dintre cele mai minunate romane ale literaturii romanesti???
Cerul era larg si lumea fara margini, dar viata omului se invartea inauntrul unei curti ca intr-o inchisoare
Cerul era larg si lumea fara margini, dar viata omului se invartea inauntrul unei curti ca intr-o inchisoare
November 7, 2022
de abia astept sa bag aceasta carte in foc🫶
August 5, 2012
o carte care "m-a durut"
March 8, 2013
"Oamenii fac lucruri care dacă nu ar fi proști nu i-ar putea sili nimeni să le facă" ...
April 3, 2022
I'm sorry to humiliate my own country, but the romanian novels are the worst.
Sorry Marin Preda🧎🏼♀️😚✌🏼
Sorry Marin Preda🧎🏼♀️😚✌🏼
November 5, 2023
o iubesc pe Polina si il urasc din tot sufletul pe Paraschiv, sper ca moare in volumul II 🫶
November 13, 2022
Doriți să faceți o incursiune în istoria satelor românești din perioada interbelică și postbelică? Citiți ”Moromeții”!
Despre acestă capodoperă a literaturii românești au scris numeroși critici literari și recenzenți profesioniști, deci mă voi abține de la elogii și calificative admirative, pe care le merită pe bună drepate...
După părerea mea, este unul dintre romanele care ar trebui să se regăsească pe lista de lectura a fiecărui român, indiferent de vârstă.
Îmi pare rău că în gimnaziu, s-a pus accentul mai mult pe învățarea criticii literare, decât pe citirea propriu-zisă a romanelor din lista de lecturi școlare. Drept urmare, mă bucur pentru timpul de care dispun pentru a recupera acele lecturi atât de bune. Găsiți pe YouTube o multitudine de variante audio la aceasta dar și alte opere care !trebuie! citite.
✅"Datoria oamenilor luminaţi dintr-o ţară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieşit."
✍️“Nu era plăcut să ți se strice în gura mare că ai datorii.”
✍️“Noi trăim din umanismul secolului trecut, continuă Niculae, şi n-am fost în-stare să descoperim un nou umanism.”
✍️“Omul era în stare altădată să cucerească alte teritorii decât cele terestre,continua Niculae. Victoriile lui se întindeau dincolo de spaţiul pe care îl vedea cu ochii, şi dincolo de timp, nu-i mai trebuia chiar toate aceste plăceri mărunte care li se par acuma unora atât de mari încât bucuros îl strânge de gât pe frati-său ca să le aibă. De mult au început să-şi vândă sufletul pe nimic.“
✍️“Şi eu sunt de acord că dacă omul nu mai are nimic sfânt se sălbăticeşte şi degenerează, dar omul poate fi o fiinţă morală şi fără religie. Religia, eu n-aş zice că e opiul popoarelor, ci expresia spontană a năzuinţii morale a omului.”
✍️“Numai proștii se grăbesc să arate că sunt deștepți.”
“Moromeții”, Marin Preda.
Despre acestă capodoperă a literaturii românești au scris numeroși critici literari și recenzenți profesioniști, deci mă voi abține de la elogii și calificative admirative, pe care le merită pe bună drepate...
După părerea mea, este unul dintre romanele care ar trebui să se regăsească pe lista de lectura a fiecărui român, indiferent de vârstă.
Îmi pare rău că în gimnaziu, s-a pus accentul mai mult pe învățarea criticii literare, decât pe citirea propriu-zisă a romanelor din lista de lecturi școlare. Drept urmare, mă bucur pentru timpul de care dispun pentru a recupera acele lecturi atât de bune. Găsiți pe YouTube o multitudine de variante audio la aceasta dar și alte opere care !trebuie! citite.
✅"Datoria oamenilor luminaţi dintr-o ţară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieşit."
✍️“Nu era plăcut să ți se strice în gura mare că ai datorii.”
✍️“Noi trăim din umanismul secolului trecut, continuă Niculae, şi n-am fost în-stare să descoperim un nou umanism.”
✍️“Omul era în stare altădată să cucerească alte teritorii decât cele terestre,continua Niculae. Victoriile lui se întindeau dincolo de spaţiul pe care îl vedea cu ochii, şi dincolo de timp, nu-i mai trebuia chiar toate aceste plăceri mărunte care li se par acuma unora atât de mari încât bucuros îl strânge de gât pe frati-său ca să le aibă. De mult au început să-şi vândă sufletul pe nimic.“
✍️“Şi eu sunt de acord că dacă omul nu mai are nimic sfânt se sălbăticeşte şi degenerează, dar omul poate fi o fiinţă morală şi fără religie. Religia, eu n-aş zice că e opiul popoarelor, ci expresia spontană a năzuinţii morale a omului.”
✍️“Numai proștii se grăbesc să arate că sunt deștepți.”
“Moromeții”, Marin Preda.
February 22, 2020
“Visele sunt vise, uneori visezi rău şi nu se întâmplă nimic, visul rău e gândul care n-ai scăpat de el, care ţi se cuibăreşte în suflet şi e numai al tău, venit din păcatele tale.”
“Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.”
“Dacă durerea trebuie stăpânită fiindcă îndurerează şi pe alţii, bucuria prea mare trebuie şi ea stăpânită, fiindcă poate fi rău înţeleasă.”
October 26, 2018
Prea multe prejudecăți m-au făcut să o amân. Până acum e #1 din lista lecturilor pentru BAC. Prea puține cuvinte pentru cât a durut lectura ei, o dramă prezentată atât de obiectiv, încât mi s-a parut ireal.
March 21, 2021
One of the problems about this book is that, well, it's not a book that everybody would enjoy, yet it's peevishly made its way through the mandatory books list.
Another issue would be that the author publicly (in "The Delirium", at least) claimed that, after his first big success, a collection of novellas, he struggled for quite a few years trying to come up with an idea that will stand up to the literary critics of the time. What good can come out of that?
We know that Marin Preda is good at first person narration, and there's a reason he resorted to that in his later works (i'll let you guess!)
"The Moromete Family" tells the story of a family located in the South of Romania, between the two great wars. Ilie Moromete, the head of a family, has seven kids, Achim, Nila, Paraschiv with the first wife, and Tita, Ilinca, Nicolae with the second one, Catrina.
The character which drives the whole apparatus of the action is Nicolae. Marin Preda was often inspired by his personal life when writing (he himself wanted to go to school, making his parents cope with the expenses), so the world the characters live in is literally a world seen through the eyes of an 11-year old, he practically amplified the features of common interwar south romanian people and brought them to absurd levels of stupid.
Ilie Moromete is torn between the things he has to do and the things he wants to do, the first ones interfering with the late ones. He disrespects others, he makes fun of them (especially the members of his own family), he doesn't like work, or land, property, or even money for that matter. He's extremely conceited and the community respects him, in opposition to his hard-working rich neighbor, who is disregarded by the local society and even made fun of, Moromete himself often refers to his sight disability in an sinuous way.
Catrina Moromete is the oh! too true representation of a woman in that time, caring about her children, extremely religious, and with a husband she's faithful to and who makes fun of her religious behavior. She does almost every single chore is the household. In a way, she's a simple woman with three obsessive ideas: to assure her elderly years by making Moromete put the house on her name, to make sure her girls will have a dowry, and to live a life as religious as she possibly can.
This is practically the society they live in: men rule, women work, men contemplate, women pray, men spend half an hour making a kid, women raise them, men do politics over 50 ml of their favorite 30 degrees tipple, while women.. well, they're not supposed to have an opinion!
And it's not the fact that it's untrue, for it is, it is sadly to this day in the rural area, but the fact that the author describes the phenomena as a good thing, Moromete is indirectly described as smart, witty, spiritual, he doesn't like work because he sees no intellectual meaning in that, a noble reason indeed, especially with seven kids in your pocket. From the point of view that I see it, Moromete is mentally disabled, and no book should have as a main character a mentally disabled. It's an insult to everybody who reads it.
Later Edit (2021): in response to the comments below, saying that no book should have as main character a mentally disabled is untrue and unkind, and I was not referring to mental disability per se. I don't remember much from this book, but from what i wrote above - I most probably meant the fact that Moromete is a sexist frustrated entitled asshole and the book both enables his behavior and glorifies gender stereotypes and I see no reason a book like this should be studied in school in 2021.
Another issue would be that the author publicly (in "The Delirium", at least) claimed that, after his first big success, a collection of novellas, he struggled for quite a few years trying to come up with an idea that will stand up to the literary critics of the time. What good can come out of that?
We know that Marin Preda is good at first person narration, and there's a reason he resorted to that in his later works (i'll let you guess!)
"The Moromete Family" tells the story of a family located in the South of Romania, between the two great wars. Ilie Moromete, the head of a family, has seven kids, Achim, Nila, Paraschiv with the first wife, and Tita, Ilinca, Nicolae with the second one, Catrina.
The character which drives the whole apparatus of the action is Nicolae. Marin Preda was often inspired by his personal life when writing (he himself wanted to go to school, making his parents cope with the expenses), so the world the characters live in is literally a world seen through the eyes of an 11-year old, he practically amplified the features of common interwar south romanian people and brought them to absurd levels of stupid.
Ilie Moromete is torn between the things he has to do and the things he wants to do, the first ones interfering with the late ones. He disrespects others, he makes fun of them (especially the members of his own family), he doesn't like work, or land, property, or even money for that matter. He's extremely conceited and the community respects him, in opposition to his hard-working rich neighbor, who is disregarded by the local society and even made fun of, Moromete himself often refers to his sight disability in an sinuous way.
Catrina Moromete is the oh! too true representation of a woman in that time, caring about her children, extremely religious, and with a husband she's faithful to and who makes fun of her religious behavior. She does almost every single chore is the household. In a way, she's a simple woman with three obsessive ideas: to assure her elderly years by making Moromete put the house on her name, to make sure her girls will have a dowry, and to live a life as religious as she possibly can.
This is practically the society they live in: men rule, women work, men contemplate, women pray, men spend half an hour making a kid, women raise them, men do politics over 50 ml of their favorite 30 degrees tipple, while women.. well, they're not supposed to have an opinion!
And it's not the fact that it's untrue, for it is, it is sadly to this day in the rural area, but the fact that the author describes the phenomena as a good thing, Moromete is indirectly described as smart, witty, spiritual, he doesn't like work because he sees no intellectual meaning in that, a noble reason indeed, especially with seven kids in your pocket. From the point of view that I see it, Moromete is mentally disabled, and no book should have as a main character a mentally disabled. It's an insult to everybody who reads it.
Later Edit (2021): in response to the comments below, saying that no book should have as main character a mentally disabled is untrue and unkind, and I was not referring to mental disability per se. I don't remember much from this book, but from what i wrote above - I most probably meant the fact that Moromete is a sexist frustrated entitled asshole and the book both enables his behavior and glorifies gender stereotypes and I see no reason a book like this should be studied in school in 2021.
February 11, 2023
mama ei de programa de bac
January 6, 2023
4.5 ★
am reușit… după 3 luni!… deși mi-a plăcut total neașteptat de mult, am citit-o prea greu, nu știu de ce.
mi se pare cumva diferită față de toate celelalte lecturi pentru bac, mai elocventă. personajele sunt foarte bine construite și ies din tiparul obișnuit al vremii (de exemplu, Polina — prea bazată femeia asta), iar scrisul te face să simți că ești și tu în Siliștea Gumești cu ele. chiar mă bucur că am ales să o citesc. acum clar pot să spun că nu toate romanele pentru bac sunt niște prostii.
am reușit… după 3 luni!… deși mi-a plăcut total neașteptat de mult, am citit-o prea greu, nu știu de ce.
mi se pare cumva diferită față de toate celelalte lecturi pentru bac, mai elocventă. personajele sunt foarte bine construite și ies din tiparul obișnuit al vremii (de exemplu, Polina — prea bazată femeia asta), iar scrisul te face să simți că ești și tu în Siliștea Gumești cu ele. chiar mă bucur că am ales să o citesc. acum clar pot să spun că nu toate romanele pentru bac sunt niște prostii.
July 12, 2021
Boring long and sexist, and pathetic
December 11, 2022
nu zic ca mi-am pierdut timpul, dar as fi preferat sa citesc altceva
April 7, 2023
3,5
Am început-o de nu mai știu când...
Polina is such an icon
Am început-o de nu mai știu când...
Polina is such an icon
January 9, 2015
Preda, m-ai surprins. Nu prea citibilă după primele pagini, devine chiar addicting până la final. Mi-a plăcut, indiferent de ce s-ar spune. Poate că acum dacă aș reciti Ion sau alte lecturi obligatorii, aș regăsi cu totul și cu totul altceva față de ceea ce am citit acum trei ani. Mândră de mine.
#maturitateliterară
#maturitateliterară
April 30, 2024
in loc sa citesc eseul mi a convenit mai putin ca inca o aveam pe "currently reading" asa ca am terminat o. macar am luat 5( nu 4 ) la test de data asta
February 24, 2015
„Moromeții (volumul I)”, de Marin Preda
ROMÂNĂ:
Încep să observ un tipar în ceea ce privește cărțile pentru liceu. Fiecare carte mi-a fost inițial descrisă de către prieteni ca fiind „îngrozitoare”, dar nu i-am crezut pe deplin; de altfel, după primele treizeci de pagini, cărțile încep să mă prindă și, până la finalul lecturii, să îmi placă.
Viața Moromeților este atât intrigantă, cât și șocantă, prin felul diferit de a gândi al fiecărui membru al familiei. Ilie Moromete, bărbatul casei, plănuiește fiecare mișcare a sa în așa fel încât să scape de datoriile ce îl urmăresc; Catrina, nevasta sa, vede totul prin prisma dogmei bisericii; Paraschiv, Nilă și Achim, băieții lui Moromete, sunt cuprinși de patima banului și nu țin cont de dorințele familiei lor; Niculae, mezinul familiei, visează la o viață mai bună decât cea de îngrijitor al oilor. Lipsa comunicării în familie pornește astfel un conflict, căruia i se alătură neînțelegerile celorlalte familii din poveste, întocmind astfel un roman despre agricultorul român din satul anilor 1930.
Cartea îmbină un bun simț al umorului cu unul al realității crunte, Preda descriind astfel situații plauzibile și personaje verosimile, fiecare cititor putându-se raporta la povestea a măcar unul dintre acestea. Deoarece romanul apare în 1955, acesta este mult mai ușor de citit decât operele recomandate anterior de liceu, astfel devenind preferatul meu dintre acestea.
P.S.: Filmul, în regia lui Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Ilie Moromete, este disponibil aici.
ENGLISH:
I'm starting to notice a pattern here. Every book I've read for highschool has been bad-mouthed by my friends; not listening to them, I start reading these books and begin to enjoy them after the first thirty pages, and by the end of the book, I manage to like it.
The Moromete family's life is both intriguing and shocking because of the different perspective on life that each member of the family has. Ilie Moromete, the man of the house, plans his every move so that he could pay his great debts; Catrina, his wife, goes over her every move while keeping her church in mind; Paraschiv, Nilă and Achim, Moromete's big boys, have a weakness for money and don't account for the other family members' wishes; Niculae, the cadet, dreams of being more than a shepherd. The lack of family communication leads to a conflict which, along with the fights of the other families in this novel, frame the story of the 1930s Romanian village farmer.
The book combines good humor with cruel reality; Preda describes likely situations and plausible characters so that each reader can relate to at least one of them. Because the novel was released in 1955, it's more readable than the previous books I had to read for highschool, which also makes it my favorite.
Sincerely,
Alex
ROMÂNĂ:
Încep să observ un tipar în ceea ce privește cărțile pentru liceu. Fiecare carte mi-a fost inițial descrisă de către prieteni ca fiind „îngrozitoare”, dar nu i-am crezut pe deplin; de altfel, după primele treizeci de pagini, cărțile încep să mă prindă și, până la finalul lecturii, să îmi placă.
Viața Moromeților este atât intrigantă, cât și șocantă, prin felul diferit de a gândi al fiecărui membru al familiei. Ilie Moromete, bărbatul casei, plănuiește fiecare mișcare a sa în așa fel încât să scape de datoriile ce îl urmăresc; Catrina, nevasta sa, vede totul prin prisma dogmei bisericii; Paraschiv, Nilă și Achim, băieții lui Moromete, sunt cuprinși de patima banului și nu țin cont de dorințele familiei lor; Niculae, mezinul familiei, visează la o viață mai bună decât cea de îngrijitor al oilor. Lipsa comunicării în familie pornește astfel un conflict, căruia i se alătură neînțelegerile celorlalte familii din poveste, întocmind astfel un roman despre agricultorul român din satul anilor 1930.
Cartea îmbină un bun simț al umorului cu unul al realității crunte, Preda descriind astfel situații plauzibile și personaje verosimile, fiecare cititor putându-se raporta la povestea a măcar unul dintre acestea. Deoarece romanul apare în 1955, acesta este mult mai ușor de citit decât operele recomandate anterior de liceu, astfel devenind preferatul meu dintre acestea.
P.S.: Filmul, în regia lui Stere Gulea, cu Victor Rebengiuc în rolul lui Ilie Moromete, este disponibil aici.
ENGLISH:
I'm starting to notice a pattern here. Every book I've read for highschool has been bad-mouthed by my friends; not listening to them, I start reading these books and begin to enjoy them after the first thirty pages, and by the end of the book, I manage to like it.
The Moromete family's life is both intriguing and shocking because of the different perspective on life that each member of the family has. Ilie Moromete, the man of the house, plans his every move so that he could pay his great debts; Catrina, his wife, goes over her every move while keeping her church in mind; Paraschiv, Nilă and Achim, Moromete's big boys, have a weakness for money and don't account for the other family members' wishes; Niculae, the cadet, dreams of being more than a shepherd. The lack of family communication leads to a conflict which, along with the fights of the other families in this novel, frame the story of the 1930s Romanian village farmer.
The book combines good humor with cruel reality; Preda describes likely situations and plausible characters so that each reader can relate to at least one of them. Because the novel was released in 1955, it's more readable than the previous books I had to read for highschool, which also makes it my favorite.
Sincerely,
Alex
July 5, 2017
Am citit această carte mai degrabă din necesitate decât din dorință. Ştiam în mare despre ce este vorba şi aveam impresia că romanul lui Marin Preda se aseamănă cu Ion, ceea ce s-a dovedit a fi o presupunere eronată. Ca să fiu sincer m-am plictisit destul de rău în timp ce am citit prima jumătate din carte, dar apoi totul a devenit mult mai interesant şi până la urmă am concluzionat că experiența citirii acestui roman reprezentativ în literatura română nu a fost dezamăgitoare. Probabil că ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la acest roman a fost relația dintre Moromete şi Niculae, dar şi cea dintre Birică şi Polina.
October 14, 2022
Moromeții (I și II) sunt singurele scrieri de Preda pe care nu le-am citit, chiar dacă au fost lecturi obligatorii. După lunile de tocit interpretări și caracterizări în liceu, trăiam cum impresia că măcar primul volum l-am parcurs în întregime. Exasperarea de atunci, văzută acum, e ciudată, pentru că după liceu am citit tot ce-mi cădea în mâini de Preda cu o sete despre care nu credeam că-mi poate fi caracteristică.
Nu are rost să intru în detalii, nu cred că personajele sau intriga romanului sunt străine cuiva. O să spun doar că romanul mi s-a părut foarte autentic. Am râs și am plâns cu personajele. Dezamăgirile fiecărui Moromete le-am simțit și eu, iar finalul a rupt ceva și din mine. Preda are un talent de povestitor foarte specific. Îmi pare rău că am așteptat atât.
Nu are rost să intru în detalii, nu cred că personajele sau intriga romanului sunt străine cuiva. O să spun doar că romanul mi s-a părut foarte autentic. Am râs și am plâns cu personajele. Dezamăgirile fiecărui Moromete le-am simțit și eu, iar finalul a rupt ceva și din mine. Preda are un talent de povestitor foarte specific. Îmi pare rău că am așteptat atât.
Displaying 1 - 30 of 265 reviews