Sari la conținut

Cimitirul Bellu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cimitirul Belu)
Cimitirul Bellu
Poziționare
Coordonate44°24′14″N 26°06′00″E ({{PAGENAME}}) / 44.4039°N 26.1°E
LocalitateBucurești Modificați la Wikidata
Țara România[1]  Modificați la Wikidata
AdresaCalea Șerban Vodă nr. 249, București 040208
Edificare
Data începerii construcției26 noiembrie 1852
Data finalizăriiseptembrie 1858
Clasificare
Cod LMIB-IV-a-B-20118
Cimitirul Bellu

Intrarea cimitirului
Fondareseptembrie 1858
LocațieCalea Șerban Vodă nr. 249, sector 4, București, România
Tippublic
Suprafață28 hectare
site web oficial
Map
Cimitirul Bellu (București)
Prezență onlinesite web oficial
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Bustul funerar al artistei Marioara Tănase
Mormântul lui Mihai Eminescu. Basorelieful din medalion sculptat de Ion Georgescu
Mormântul lui Ion Luca Caragiale
Monumentul funerar al aviatorului Dumitru Hubert, sculptat de Iosif Fekete

Cimitirul Șerban Vodă (în limbaj popular „Cimitirul Bellu”) este un cimitir din București, România.

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Este situat la intersecția Șoselelor Giurgiului, Olteniței, Viilor și Căii Șerban Vodă, mai exact în Piața Eroii Revoluției.

În aproprierea sa se află si Cimitirul evreiesc sefard sau spaniol, numit în mod popular și Cimitirul Bellu evreiesc,[2] precum si Cimitirul luteran.

Istoric

[modificare | modificare sursă]

Până la jumătatea secolului al XIX-lea bucureștenii își îngropau morții în curțile bisericilor. Existau câteva cimitire în afara orașului, unde erau înmormântați săracii, oamenii de rând sau cei morți în urma molimelor. Pentru a fi în pas cu lumea modernă, legiuitorii bucureșteni au desființat aceste cimitire și au hotărât în 1831 „Legiuirea pentru înmormântări afară din oraș”. În anul 1852 o comisie a Sfatului Orășenesc discută crearea altor cimitire în afara Bucureștiului. Unul dintre acestea era situat pe ulița Șerban-Vodă, unde se afla o grădină mare de portocali aparținând baronului Barbu Bellu (1825-1900), ministrul Cultelor și Justiției. Terenul de circa 15 hectare a fost donat de Bellu Sfatului Orășenesc care, la 26 noiembrie 1852, hotărăște începerea lucrărilor de amenajare a cimitirului. Arhitectul Alexandru Orăscu întocmește planurile pentru ridicarea capelei pe locul unde fusese cândva biserica lui Bellu cel Bătrân (1799-1853), tatăl baronului. Interiorul era realizat de pictorul Constantin Lecca. În toamna lui 1855 încep amenajările terenului, primele înmormântări fiind în 1856, iar în septembrie 1858 cimitirul începe să funcționeze legal. În 1859 guvernul trece la aplicarea legii, prin mutarea celor înhumați din oraș în acest nou cimitir. C. A. Rosetti, inițiatorul organizării Cimitirului Bellu, este primul concesionar pe care îl putem găsi în Arhiva Cimitirelor. În noiembrie 1859 cumpără un loc de veci aici, pentru fiica sa, Elena. A fost urmat de scriitorul Cezar Bolliac care, în 1860, și-a înmormântat aici soția, Aristița, fiica boierului Izvoranu.

Din anul 1862 Cimitirul Bellu trece sub aripa Municipalității bucureștene, așa că, în momentul în care vechea capelă se dărâmă, primarul Pache Protopopescu pune piatra de temelie la noua capelă care va fi clădită în stilul catedralei din Karlsbad. Ea va fi pictată la început de Mihail Popp, iar mai târziu repictată de Dimitrie Belisarie și Arthur Verona. Cimitirul Bellu avea 17 hectare în 1859, iar în prezent măsoară 28 de hectare.[3]

În cimitirul Bellu se află și Aleea Artiștilor, perimetrul unde sunt îngropați artiștii.[4]

Ansamblul "Cimitirul Șerban Vodă - Bellu" este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 22438, cod LMI B-IV-a-B-20118.[5]

Personalități înmormântate

[modificare | modificare sursă]

Galerie

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ ["In memoriam Dan Mizrahy"], Radio România Muzical, 25 Februarie 2010, accesat 8 octombrie 2024.
  3. ^ „„Un cimitir istoric" - accu.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ Sebastian Papaiani: „Aleea Artiștilor a devenit o groapă comună“, 4 octombrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
  5. ^ „Lista monumentelor istorice 2010 Municipiul București” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  6. ^ Cum arată mormântul Laurei Stoica la 15 ani de la moartea sa, Gândul, 11 octombrie 2021

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Cimitirul Bellu la Wikimedia Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cimitirul_Bellu&oldid=16554855