Sigmund Freud

Sigmund Freud
Date personale
Nume la naștere	Sigismund Schlomo Freud
Născut	6 mai 1856[3][4][5][6][7] Příbor⁠(d), Imperiul Austriac[8][1][9][10]
Decedat	23 septembrie 1939 (83 de ani)[3][4][5][6][11] Londra, Anglia, Regatul Unit[12][8][13][10]
Înmormântat	Golders Green Crematorium[*][[Golders Green Crematorium (columbarium and crematorium in London)|​]][14]
Cauza decesului	Eutanasie[15] (cancer laringian)
Părinți	Jakob Freud[*][[Jakob Freud (Father of Sigmund Freud (1815–1896))|​]][16][17] Amalia Freud[*][[Amalia Freud (mother of Sigmund Freud (1835–1930))|​]][16]
Frați și surori	Alexander Freud[*][[Alexander Freud ((1866-1943))|​]][16][1] Anna Freud Bernays[*][[Anna Freud Bernays ((1858-1955))|​]][16][18] Pauline Regine Freud[*][[Pauline Regine Freud ((1864-1942))|​]][16] Esther Adolfine Freud[*][[Esther Adolfine Freud (Holocaust victim (born 1862))|​]][16] Maria Freud[*]​[16] Regina Debora Freud[*][[Regina Debora Freud ((1860-1942))|​]][16] Julian Freud[*][[Julian Freud (( -1858))|​]][16]
Căsătorit cu	Martha Bernays[*]​ (1886–23 septembrie 1939)[19][1][16]
Copii	Anna Freud[16][1] Ernst Ludwig Freud[*]​[16][1] Martin Freud[*][[Martin Freud (Austrian lawyer, son of Sigmund Freud)|​]][1][16][17] Oliver Freud[*][[Oliver Freud (Austrian civil engineer)|​]][16] Sophie Freud[*][[Sophie Freud ((1893-1920))|​]][16] Mathilde Freud[*][[Mathilde Freud (designer (1888-1978))|​]][16]
Cetățenie	Imperiul Austriac  Cisleithania (–12 noiembrie 1918)  Austria (12 noiembrie 1918–)  Germania Nazistă (12 martie 1938–23 septembrie 1939)
Religie	ateism[20]
Ocupație	psihanalist[*]​ neurolog[*]​ eseist
Locul desfășurării activității	Londra Viena[21]
Limbi vorbite	limba germană[22][23]
Activitate
Rezidență	Viena Londra rodný dům Sigmunda Freuda[*][[rodný dům Sigmunda Freuda (house, Příbor, Nový Jičín District, Czech Republic)|​]]
Domeniu	psihanaliză[1] neurologie[1]
Instituție	Universitatea din Viena
Alma Mater	Universitatea din Viena
Organizații	Societatea Regală din Londra
Doctoranzi	Otto Gross[*][[Otto Gross (Austrian psychoanalyst (1877-1920))|​]] Moisei Vladimirovici Vulf[*][[Moisei Vladimirovici Vulf |​]]
Cunoscut pentru	Interpretarea viselor Das Unbehagen in der Kultur[*][[Das Unbehagen in der Kultur (book of Sigmund Freud)|​]] Totem und Tabu[*][[Totem und Tabu (book by Sigmund Freud)|​]] Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie[*][[Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie (1905 work by Sigmund Freud)|​]] Das Ich und das Es[*][[Das Ich und das Es (book by Sigmund Freud)|​]] id, ego and super-ego[*][[id, ego and super-ego (psychologist concepts by Sigmund Freud)|​]]
Premii	Premiul Goethe[*]​ (1930) membru străin al Royal Society[*]​ (25 iunie 1936)[2]
Semnătură
Modifică date / text

Sigmund Freud (născut Sigismund Schlomo Freud, n. 6 mai 1856, Příbor^⁠(d), Imperiul Austriac – d. 23 septembrie 1939, Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un medic neuropsihiatru austriac de etnie evreiască, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:^[24]

• Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului sexual.
• Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind conservate în sisteme de idei inconștiente.
• Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte ratate și simptome.
• Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.
• Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a dorințelor inconștiente și refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Cu toate acestea psihologii freudieni moderni, în era existențialistă, începând de la sfârșitul secolului 20 refuză să interpreteze după psihologia simbolistă, rugând pacientul să-și numească și să-și delimiteze propriile simboluri, într-un amestec de psihanaliză freudiană și logopedie frankliană.

Parte a seriei de articole despre
Psihanaliză
Concepte Dezvoltare psihosexuală Dezvoltare psihosocială (Erikson) Inconștient Preconștient Conștiință Aparatul psihic Id, ego și super-ego Libido Drive Transferanță Contra-transferanță Mecanismele protejării Resistență psihologică Proiecție psihologică Negare Interpretarea viselor
Figuri importante Alfred Adler Michael Balint Wilfred Bion Josef Breuer Nancy Chodorow Max Eitingon Erik Erikson Ronald Fairbairn Paul Federn Otto Fenichel Sándor Ferenczi Anna Freud Sigmund Freud Erich Fromm Harry Guntrip Karen Horney Edith Jacobson Ernest Jones Carl Jung Heinz Kohut Melanie Klein Jacques Lacan Ronald Laing Margaret Mahler Jacques-Alain Miller Sandor Rado Otto Rank Wilhelm Reich Joan Riviere Isidor Sadger Ernst Simmel Sabina Spielrein James Strachey Harry Stack Sullivan Susan Sutherland Isaacs Donald Winnicott
Lucrări importante Interpretarea viselor (1899) Psihopatologia vieții de zi cu zi (1901) Trei eseuri despre teoria sexualității (1905) Dincolo de principiul plăcerii (1920) Ego și Id (1923)
Școli de gândire Psihologia sinelui Școala lacaniană Psihologia analitică Teoria relației dintre obiecte Psihanaliză interpersonală Psihanaliză relațională Psihologia ego-ului
Pregătire Boston Graduate School of Psychoanalysis British Psychoanalytic Council British Psychoanalytical Society Columbia University Center for Psychoanalytic Training and Research International Psychoanalytical Association World Association of Psychoanalysis
v d m

Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-a luat numele de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei.

Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul său de studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.

Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind în special preocupat de funcțiunea sistemului nervos central. El s-a lăsat atât de mult absorbit de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului austriac - petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.

Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra, care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se numără și celebra sa canapea.

Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer . A suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și 20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a administrat o doză mărită de morfină.^[25]

Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien ("Concepții asupra afaziei") (1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului. După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung ("Paralizia cerebrală infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896).

Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte controversate.^[26]

În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones, care i-au preluat și i-au dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea Internațională de Psihanaliză, cu extindere în special în America. Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele fenomene sociale și culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura^[27] După ocuparea Austriei de naziști Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra, unde moare în urma unui cancer în 1939.

Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care - în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații în patologiile mentale.

În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și istorici ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea și etica științifică. Unii autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă, demonstrând că acesta a alterat în mod repetat și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”.^[28]

Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială și numai parțial recunoscută. ^[29]

• Studien über Hysterie, (Studii despre isterie) (împreună cu Josef Breuer), 1895
• Die Traumdeutung (Interpretarea viselor), 1899
• Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihopatologia vieții cotidiene), 1904
• Drei Abhandlungen zur Sexultheorie (Trei eseuri despre teoria sexualității), 1905
• Zur Einführung der Narzißmus (Introducere despre Narcisism), 1914
• Jenseits des Lustprinzips (Dincolo de principiul plăcerii), 1920
• Das Ich und das Es (Ego și Id), 1923
• Die Zukunft einer Illusion (Viitorul unei iluzii), 1927
• Das Unbehagen in der Kultur (Civilizația și neajunsurile ei), 1929
• Vorlesungen zur Einführung in die Psychoanalyse (Conferințe despre Introducerea în psihoanaliză), 1933
• Totem und Tabu (Totem și tabu)
• Der Mann Moses und die monotheistische Religion (Moise și monoteismul), 1939
• Abriß der Psychoanalyse (O privire asupra psihanalizei), 1940

La Wikicitat găsiți citate legate de Sigmund Freud.

• Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, (1980)
• Sigmund Freud - Omul cu șobolani (cu jurnalul analistului), Editura Trei, (1995)
• Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii și Cazul pre-ședintelui), Editura Trei, (1995)
• Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar", (1992)
• Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar", (1994)
• Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)
• Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)
• Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualității, Editura "Măiastra", (1991)
• Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Științifică, (1993)
• Sigmund Freud - Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers, (1980) Reeditată.
• Sigmund Freud - Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein, 1871-1881 Editura Sigmund Freud - Binghamton, New York, (1993)
• Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)
• Sigmund Freud - Despre psihanaliza. Cinci prelegeri tinute la Universitatea Clark, Editura Herald, (2010)

• Opere vol.I : Totem și tabu, Moise și monoteismul, Angoasă în civilizație, Viitorul unei iluzii, Editura Științifică, traducere de dr. Leonard Gavriliu, (1991)
• Opere vol.II: Interpretarea viselor, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1993)
• Opere vol.III: Psihanaliză și sexualitate, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1994)
• Opere vol.IV: , traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1994)

• Opere, vol. 1 – Eseuri de psihanaliză aplicată
• Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans și Omul cu lupi
• Opere, vol. 3 – Psihologia inconștientului
• Opere, vol. 4 – Studii despre societate și religie
• Opere, vol. 5 – Inhibiție, simptom, angoasă
• Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate
• Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune
• Opere, vol. 8 – Comicul și umorul
• Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor
• Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză
• Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei
• Opere, vol. 12 – Studii despre isterie
• Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză
• Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieții cotidiene
• Opere, vol. 15 – Vis și telepatie
• Opere, vol. 16 – Viața mea și psihanaliza
• Opere, vol. 17 – Proiect de psihologie

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sigmund Freud

• Fritz Wittels - Freud, Editura Gramar, (1994)
• Jean-Pierre Chartier - Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI, (1998)
• Peter Gay - Freud - o viață pentru timpul nostru, Editura Trei, (1998) - recenzie Arhivat în 3 februarie 2014, la Wayback Machine.
• Dr. Adolfo Fernandez-Zoila - Freud și psihanalizele, Editura Humanitas, (1996)
• G. Brătescu - Freud și psihanaliza în România, Editura Humanitas, (1994)
• Roland Jaccard - Freud, Editura Aropa, (2000)
• Catherine Meyer - Cartea neagră a psihanalizei, Editura Sedcom Libris (2009)
• Han Israels - Der Wiener Quacksalber (Șarlatanul din Viena), Verlag Dr. Busseler & Stadeler (2006)

• Viața unui psihanalist^{[nefuncțională]}, 11 octombrie 2007, Jurnalul Național
• Freud, profet sau șarlatan? Arhivat în 3 februarie 2014, la Wayback Machine., 12 iulie 2012, Gabriela Lupu, România liberă

v • d • m Time 100: Cei mai importanți oameni ai secolului XX Lideri și revoluționari David Ben Gurion Winston Churchill Mahatma Gandhi Mihail Gorbaciov Adolf Hitler Ho Și Min Papa Ioan Paul al II-lea Ruhollah Khomeini Martin Luther King Vladimir Ilici Lenin Nelson Mandela Mao Zedong Ronald Reagan Eleanor Roosevelt Franklin Delano Roosevelt Theodore Roosevelt Margaret Sanger Margaret Thatcher Omul din Piața Tiananmen Lech Wałęsa Artiști și animatori Louis Armstrong Lucille Ball The Beatles Marlon Brando Coco Chanel Charlie Chaplin Le Corbusier Bob Dylan T. S. Eliot Aretha Franklin Martha Graham Jim Henson James Joyce Pablo Picasso Rodgers și Hammerstein Bart Simpson Frank Sinatra Steven Spielberg Igor Stravinski Oprah Winfrey Făuritori și titani Stephen Bechtel Sr. Leo Burnett Willis Carrier Walt Disney Henry Ford Bill Gates Amadeo Giannini Ray Kroc Estée Lauder William Levitt Lucky Luciano Louis B. Mayer Charles E. Merrill Akio Morita Walter Reuther Pete Rozelle David Sarnoff Juan Trippe Sam Walton Thomas J. Watson Jr. Oameni de știință și gânditori Leo Baekeland Tim Berners-Lee Rachel Carson Albert Einstein Philo Farnsworth Enrico Fermi Alexander Fleming Sigmund Freud Robert H. Goddard Kurt Gödel Edwin Hubble John Maynard Keynes Familia Leakey Jean Piaget Jonas Salk William Bradford Shockley Alan Turing Francis Crick & James D. Watson Ludwig Wittgenstein Frații Wright Eroi și legende Muhammad Ali Soldatul american Diana, Prințesă de Wales Anne Frank Billy Graham Che Guevara Edmund Hillary & Tenzing Norgay Helen Keller Familia Kennedy Bruce Lee Charles Lindbergh Harvey Milk Marilyn Monroe Emmeline Pankhurst Rosa Parks Pelé Jackie Robinson Andrei Saharov Maica Tereza Bill W.