zeu
Etimologie
Din latină deus.
Pronunție
- AFI: /zew/
Substantiv
Declinarea substantivului zeu | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | zeu | zei |
Articulat | zeul | zeii |
Genitiv-Dativ | zeului | zeilor |
Vocativ | ' | ' |
- divinitate păgână.
- Anticii se închinau la zei.
- (fig.) om cu însușiri fizice și morale excepționale.
- (fam.; ir.) om cu putere, cu influență (politică).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A fi în secretele zeilor = a fi la curent cu lucruri cunoscute de cei mari, de conducători
Traduceri
divinitate la păgâni
|
|