seca

Din latină siccare.

• AFI: /seˈka/

I.

1. (v.tranz. și intranz.) a face să dispară sau a dispărea apa dintr-un râu, dintr-un lac etc.; a (se) usca.

   Izvoarele au secat.

2. (v.intranz.) (despre lichide) a se pierde, a dispărea.

   Seceta a secat balta.

3. (v.tranz.) (fig.) a stoarce, a slei, a istovi puterea, vlaga cuiva.

   A seca vistieria.

4. (v.intranz.) (despre plante, semințe) a-și pierde seva, germenele de viață; a se veșteji.
5. (pop.; despre corpul omului, despre membre, ochi) a se atrofia, a paraliza.

II.

1. (v.tranz.) (fig.) a pricinui cuiva o emoție puternică, o durere; a chinui.
2. (înv.) a ucide.

I.

• 1: (pop.) se stârpi, (prin vestul Munt.) sicni
• 2: (rar) (se) slei, (pop.) (se) usca
• 3: asana, goli, secătui, (astăzi rar) slei

II.

• 1: extenua

• deseca
• desecare
• desecat
• sec
• secare
• secat
• secătui
• secătură
• secău

• secară
• secera
• seceră

Din seca.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru seca.

• DEX online