Etimologie

Din slavă (veche) pironŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
piron
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ piron piroane
Articulat pironul piroanele
Genitiv-Dativ pironului piroanelor
Vocativ pironule piroanelor
  1. cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; (p.gener.) cui mare.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A face (la) piroane (și cuie) = a clănțăni din dinți din cauza frigului; a dârdâi
  • (fam.) A tăia (la) piroane = a spune minciuni


Traduceri

Anagrame

Referințe





(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

piron m., pironi pl.

  1. furculiță