Iosif Pervain
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog[*]
traducător
universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materFacultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai[*][2]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai[2]  Modificați la Wikidata

Iosif Pervain (n. 8 ianuarie 1915, Cugir, comitatul Hunedoara – d. 16 mai 1982, Cluj) a fost un istoric literar român, profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre cei mai importanți cercetători ai Școlii Ardelene.

Date biografice

modificare

Lucrări

modificare
  • Studii de literatură română, Editura Dacia, Cluj, 1971;
  • Corespondența lui Al. Papiu Ilarian (scrisori, documente, memorii, note), vol. I-II, Editura Dacia, Cluj, 1972 (împreună cu Ioan Chindriș);
  • George Barițiu și contemporanii săi, vol. I-X, Editura Minerva, București, 1973-2003 (coordonator împreună cu Ștefan Pascu);
  • Românii în periodicele germane din Transilvania, vol. I (1778-1840), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1977; vol. II (1841-1860), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983 (împreună cu Aurel Sasu și Ana Ciurdaru);
  • Istoria literaturii române (tratatul), vol. I-III, Editura Academiei, București, 1964-1973 (coordonator, în colaborare);
  • Secvențe preromantice [teză de doctorat], ediție îngrijită de Alin-Mihai Gherman, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1999.

Legături externe

modificare