Elisabeta Bostan

Elisabeta Bostan s-a născut la Buhuși, în data de 1 martie 1931. A absolvit Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț, iar în anul 1954, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București, secția regie.^[1]

În 1955 Elisabeta Bostan devine asistent regie film și regizor secund la Studioul de film de la Buftea. Din 1990 ea a predat și a fost apoi șefă a catedrei de film la UNATC. În anul 1995 a devenit decan al Facultății de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografie.^[2]. În 1996 ea a fondat festivalul de film studențesc CineMAiubit.^[3]

Bostan a fost membră fondatoare a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) și președinte a Centrului Național Român de film pentru copii și tineret.^[2]

A debutat în anul 1958, cu două scurtmetraje, „Trei jocuri românești" și „Cloșca cu puii de aur”. Apoi în 1959 a semnat scenariul și regia pentru „Hora” și în 1960, a semnat scenariu și regia în colaborare cu Mihai Bucur pentru „Nuntă în Țara Oașului”.

Primul film de lung metraj regizat de Elisabeta Bostan este drama „Puștiul” realizat în 1962. În 1963, prin scurt-metrajul ”Năică” ea lansează seria filmelor cu același personaj: ”Năică și barza” – în 1966, ”Năică pleacă la București” – în 1967 și ”Năică și veverița” – 1967.^[2]

• Amintiri din copilărie (1965)
• Năică și barza (scurtmetraj, 1966)
• Năică pleacă la București (scurtmetraj, 1967)
• Năică și veverița (scurtmetraj, 1967)
• Tinerețe fără bătrînețe (1969)
• Veronica (1973) - împreună cu Vasilica Istrate
• Veronica se întoarce (1973) - împreună cu Vasilica Istrate

• 1964-1968: Marele premiu Pelagro d'oro și Marele premiu al juriului la Festivalul internațional al filmului pentru copii de la Gijon, Spania, Premiul pentru cel mai bun film pentru tineret la Festivalul internațional de la Tours și Marele premiu la Festivalul internațional al filmului de la Teheran; Mențiune specială la Cannes; Premiul pentru cel mai bun film pentru copii la Festivalul filmului de la Mamaia; Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul internațional din La Plata, Argentina (seria Năica);
• 1965: Premiul pentru cel mai bun film folcloric la Săptămâna internațională a filmului de folclor și turism de la Bruxelles ("Nunta în Țara Oașului");
• 1967: Premiul Asturias pentru cea mai bună regie la Festivalul internațional al filmului de la Gijon ("Năică și barza");
• 1967: Premiul pentru regie la Festivalul internațional al filmului pentru copii de la Moscova ("Năică și barza");
• 1969: Premiul special al juriului la Festivalul internațional al filmului de la Moscova, Medalia de aur la Festivalul internațional al filmului de la Mar de Plata și Placheta de aur la Festivalul internațional al filmului de la Teheran ("Tinerețe fără bătrânețe");
• 1969: Premiul special al juriului, Moscova (Tinerețe fără bătrânețe);
• 1973: Medalie de bronz pentru cel mai bun musical la Festivalul internațional al filmului de la Moscova, (Veronica);
• 1977: Premiul special al juriului la Festivalul internațional al filmului de la Moscova ("Mama");
• 1977: Cupa de argint la Festivalul filmului pentru copii de la Giffoni Valle Pianna ("Mama");
• 1982: Premiul de regie ACIN ("Saltimbancii")
• 1985: Premiul de regie la Festivalul de la Costinești ("Promisiuni");
• 1986: Premiul de regie ACIN ("Promisiuni");
• 1990: Marele premiu la Festivalul internațional al filmului de la Cairo ("Campioana");
• 2007: Premiul Aristizza Romanescu;
• 2009: Premiul Gopo pentru întreaga activitate.^[1]

În 2011 Elisabeta Bostan primește titlul de Doctor Honoris Causa din partea Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale".^[2] Iar în anul 2000 ea primește din partea Președinției României Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”.^[4]

Din 2022 Casa de Cultură „Elisabeta Bostan” din Buhuși găzduiește Festivalul „CineCopilăria de Elisabeta Bostan“. Festivalul este organizat de Primăria orașului Buhuși, cu sprijinul Institutului Cultural Român, al Centrului Național al Cinematografiei, al Uniunii Cineaștilor și al Ministerului Culturii.^[5][6]

Elisabeta Bostan a fost căsătorită în anii ’60 cu regizorul Ion Bostan. S-a recăsătorit apoi cu doctorul Sandu Stoichiță.^[2]

În 1990, în cadrul filmărilor la „Campioana”, o cunoaște pe Izabela Moldovan, care avea atunci 12 ani și decide să o adopte. Fata Elisabetei Bostan, Izabela Bostan Kevorkian este cadru didactic universitar la UNATC și regizoare.^[7]

• Elisabeta Bostan la IMDb
• Elisabeta Bostan la Cinemagia
• Documentar Elisabeta Bostan Arhivat în 8 noiembrie 2016, la Wayback Machine. în Agerpres