Eilika de Saxonia

Eilika a fost fiica cea mică a ducelui Magnus de Saxonia și a soției sale, Sofia, fiica regelui Béla I al Ungariei. Sora ei mai mare, Wulfhilda, s-a căsătorit cu Welful Henric al IX-lea de Bavaria, supranumit „cel Negru”. Deoarece Magnus a murit fără a avea vreun fiu, titlul de Duce al Saxoniei a revenit lui Lothar de Süpplingenburg. Alodiile familiei au ajuns prin cele două fiice la soții acestora deci în mâinile Welfilor și ale Ascanienilor (prin contele Ballenstedt).^[2]

În jurul anului 1094 Eilika s-a căsătorit cu contele Otto de Ballenstedt din familia Ascanienilor, care a devenit pentru scurt timp Duce de Saxonia în 1112. Fiul lor rezultat din această căsătorie, Albert Ursul, a devenit în timpul împăratului Conrad al III-lea, Duce de Saxonia și a achiziționat regiunea Havelland de pe malul drept al Elbei, din care s-a dezvoltat Margrafiatul Brandenburg începând din 1157. Albert a fost învins de vărul său, Henric cel Mândru, în bătălia pentru Ducatul de Saxonia, al cărui fiu Henric Leul a primit ulterior titlul de Duce de Saxonia de la împăratul Frederic I Barbarossa.

După moartea împăratului Lothar al III-lea a izbucnit din nou disputa pentru moștenirea titlului de Duce de Saxonia, iar Eilika l-a susținut activ pe fiul ei, Albert, aflându-se la reședința care îi fusese atribuită ca văduvă, Bernburg, care a fost distrusă de susținătorii lui Henric cel Mândru.

• Helmut Assing: Die frühen Askanier und ihre Frauen., Editura Kulturstiftung Bernburg, Bernburg, 2002, ISBN 3-9805532-9-9, p. 11.
• Lutz Partenheimer: Albrecht der Bär. Gründer der Mark Brandenburg und des Fürstentums Anhalt., Editura Böhlau, Viena, 2001, ISBN 3-412-06301-0, pp. 43–45.

• genealogie-mittelalter.de