“Poate că dacă aș fi ajuns la Viena, Roma sau Paris as fi găsit întrebuințare acolo, cum știu multe limbi și am destule cunoștințe în diferite domenii de activitate, putând face multe. Dar probabil că aș fi silit să iau o atitudine contra țării, să fiu speaker sau redactor al propagandei americane, ceea ce nu-mi convine pentru că niciodată nu am fost în slujba nici unui stat, nu cred în imperialism, deci nu pot fi sluga acelora care le susțin. Dar eu știu că există altă America și alt Occident, cu valori artistice și culturale în care cred și despre care se poate scrie din ce mai puțin scrie la noi. Asta mă doare. Trăim într-o epocă de luptă crâncenă și definitivă, în care sunt puse în joc viitoarele forme și experimente de organizare ale societății mondiale, comuniste sau capitaliste. Sperăm într-o împăcare, în sensul că americanii vor renunța la capitalismul acerb, trecând la un fel de socio-democrație mai echitabilă, iar rușii îmblânzindu-și atitudinile față de artă și cultură, lăsând joc liber individualismului în noua organizare colectivistă a lumii. Un fel de socialism cu respectul drepturilor spirituale ale individului, cam cum il vede J. B. Priestley. Dar acum lucrurile acestea nu sunt posibile. Trebuie să fim sau cu unii, sau cu alții. Cum nu plec și nici nu am încercat să plec sau să mă gândesc la plecarea din țară, cum deci ramân aici, va trebui să mă adaptez realitățile din partea aceasta a lumii, pe care nu o iubesc in totul. Nu mă supără colectivizarea economică și egalizarea socială, dimpotrivă. Dar, Doamne, de ce e nevoie pentru realizarea acestora de brutalitate în relațiile între oameni, de prigonirea artei, științei, culturii, de un conformism dogmatic? Ei nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că așa cum matematicile nu sunt marxiste si nici capitaliste, arta mare e dincolo de social, chiar dacă și conținutul e important si trebuie să exprime omenia. Humanismul meu e aproape de teorile celor de stânga, dar nu identic, mai ales în practica actuală.”